ospătar sm [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 65^v/35 / V: (înv) ~iu, ospetariu / Pl: ~i / E: ospăta + -ar] 1 (Înv) Patron al unui han, al unei ospătării Si: hangiu, (înv) birtaș. 2 (Pex) Gazdă. 3 Salariat care îi servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație Si: chelner.