SERVIRE s. f. Acțiunea de a (se) servi și rezultatul ei; servit¹. – V. servi.

servire sf [At: PETROVICI, P. 73/10 / V: (înv) ~rbire / Pl: ~ri / E: servi] 1 Instrument, mijloc, argument etc. în realizarea unei acțiuni. 2 Depunere de efort pentru a susține, a ajuta în vederea realizării unui scop, a unei cerințe etc. 3 Sprijinire cu devotament Si: slujire, slujit¹. 4 Oferire a unei mâncări, a unei băuturi etc. Si: (rar) servit¹ (1), (reg) serveală (1). 5 Aducere la masă a mâncărurilor, băuturilor etc. Si: (rar) servit¹ (2). 6-7 Punere în farfurie a mâncării (sau turnare în pahar a băuturii) pentru a fi consumate Si: (rar) servit¹ (3-4). 8 Îndeplinire a anumitor însărcinări, îndatoriri, funcții etc. în folosul cuiva sau a ceva ori pe lângă cineva sau față de cineva sau ceva. 9 (Pex) Muncă într-un serviciu (1). 10 (Spc) Activare într-un serviciu (public) la stat Si: slujire, slujit¹. 11 Punere a unor mărfuri la dispoziția cumpărătorilor. 12-13 (Îvr) Dominare (1, 4).

SERVIRE, serviri, s. f. Acțiunea de a (se) servi și rezultatul ei; servit¹. – V. servi.

SERVIRE s.f. Acțiunea de a servi. [< servi].

servire f. acțiunea de a (se) servi.

serbire sf vz servire

servire s. f., g.-d. art. servirii

servire s. f., g.-d. art. servirii

servire s. f., g.-d. art. servirii; pl. serviri

SERVIRE s. 1. v. susținere. 2. v. slujire. 3. v. ospătare. 4. v. deservire.

SERVIRE s. 1. sprijinire, susținere. (~ cauzei revoluției.) 2. servit, slujire, slujit. (~ patriei.) 3. cinstire, ospătare, servit, tratare. (~ cuiva cu mîncare și băutură.) 4. deservire. (~ populației.)