9 definiții pentru servit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SERVÍT1 s. n. Servire. – V. servi.

servit1 sn [At: CINEMA, 1969, nr. 7, 11 / Pl: ? / E: servi] 1-4 (Rar) Servire (4-7). 5-7 (Reg) Serviciu (1-3).

SERVÍT1, servituri, s. n. Servire. – V. servi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SERVÍT s. 1. v. slujire. 2. v. ospătare.

SERVÍT s. v. funcție, post, serviciu, slujbă.

SERVIT s. 1. servire, slujire, slujit. (~ patriei.) 2. cinstire, ospătare, servire, tratare. (~ oaspeților cu mîncare și băutură.)

servit s. v. FUNCȚIE. POST. SERVICIU. SLUJBĂ.

Intrare: servit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • servit
  • servitul
  • servitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • servit
  • servitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

servit (s.n.)

etimologie:

  • vezi servi
    surse: DEX '98 DEX '09