opțiuni
  • info

12 definiții pentru ospătar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSPĂTAR, ospătari, s. m. 1. Angajat din sectorul comercial care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație și încasează contravaloarea consumației; chelner. 2. (Înv.) Patron al unui birt, al unei ospătării; birtaș, hangiu. – Ospăta + suf. -ar.

OSPĂTAR, ospătari, s. m. 1. Angajat din sectorul comercial care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație și încasează contravaloarea consumației; chelner. 2. (Înv.) Patron al unui birt, al unei ospătării; birtaș, hangiu. – Ospăta + suf. -ar.

ospătar sm [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 65v/35 / V: (înv) ~iu, ospetariu / Pl: ~i / E: ospăta + -ar] 1 (Înv) Patron al unui han, al unei ospătării Si: hangiu, (înv) birtaș. 2 (Pex) Gazdă. 3 Salariat care îi servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație Si: chelner.

OSPĂTAR, ospătari, s. m. 1. Salariat care servește pe consumatori într-un restaurant sau într-un alt local de consumație; chelner. 2. (Învechit) Patron al unui birt, al unei ospătării; birtaș, hangiu. Viind la gazdă și simțind apetit... ospătarul le dete borș cu miel. NEGRUZZI, S. I 280.

OSPĂTAR ~i m. 1) Lucrător însărcinat cu deservirea consumatorilor într-un local de alimentație publică; garson; chelner. 2) înv. Proprietar al unui birt; birtaș. /a (se) ospăta + suf. ~ar

ospătar m. cel ce ține o ospătărie, birtaș.

ospătariu sm vz ospătar

ospetariu sm vz ospătar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ospătar s. m., pl. ospătari

ospătar s. m., pl. ospătari

ospătar s. m., pl. ospătari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSPĂTAR s. 1. v. chelner. 2. birtaș, (prin Ban.) birtar, (înv.) locandier, tractirgiu. (~ la un han.)

OSPĂTAR s. 1. chelner. (~ la un restaurant.) 2. birtaș, (prin Ban.) birtar, (înv.) locandier, tractirgiu. (~ la un han.)

Intrare: ospătar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ospătar
  • ospătarul
  • ospătaru‑
plural
  • ospătari
  • ospătarii
genitiv-dativ singular
  • ospătar
  • ospătarului
plural
  • ospătari
  • ospătarilor
vocativ singular
  • ospătarule
  • ospătare
plural
  • ospătarilor
ospătariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ospetariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ospătar, ospătarisubstantiv masculin

  • 1. Angajat din sectorul comercial care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație și încasează contravaloarea consumației. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chelner garson
  • 2. învechit Patron al unui birt, al unei ospătării. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: birtar birtaș hangiu locantier tractirgiu
    • format_quote Viind la gazdă și simțind apetit... ospătarul le dete borș cu miel. NEGRUZZI, S. I 280. DLRLC
etimologie:
  • Ospăta + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.