2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSÂNDÍT, -Ă, osândiți, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) 1. Condamnat, pedepsit. 2. Blestemat; nenorocit, năpăstuit, urgisit. – V. osândi.

OSÂNDÍT, -Ă, osândiți, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) 1. Condamnat, pedepsit. 2. Blestemat; nenorocit, năpăstuit, urgisit. – V. osândi.

osândit, ~ă [At: PARACLIS (1639), 250 / V: (înv) osin~ / Pl: ~iți, ~e / E: osândi] (Înv) 1-4 smf, a (Persoană) condamnată (printr-o sentință judecătorească). 5 a Condamnabil. 6 a Năpăstuit. 7 a (Olt) Slab. 8 a (Olt) Nedezvoltat.

OSÂNDÍ, osândesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A condamna, a pedepsi (printr-o sentință judecătorească); a pronunța o sentință de condamnare (împotriva cuiva). ♦ P. ext. A dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca. 2. A sili, a obliga; a forța, a constrânge. – Din sl. osonditi.

OSÂNDÍ, osândesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A condamna, a pedepsi (printr-o sentință judecătorească); a pronunța o sentință de condamnare (împotriva cuiva). ♦ P. ext. A dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca. 2. A sili, a obliga; a forța, a constrânge. – Din sl. osonditi.

osândi [At: PSALT. HUR. 80v/19 / V: (înv) osin~, (înv; nob) osun~ / Pzi: ~desc / E: slv осѧдити] 1-2 vt A condamna (printr-o sentință judecătorească). 3 vt (Pex) A-și manifesta dezaprobarea față de cineva sau ceva Si: a condamna, a critica, a judeca. 4 vt A obliga pe cineva să facă ceva care presupune efort. 5-6 vtr (Îrg) A (se) chinui.

OSÎNDÍ, osîndesc, vb. IV. 1. Tranz. A condamna, a pedepsi (printr-o sentință judecătorească), a pronunța sentință de condamnare (împotriva cuiva). Se va căi cît va trăi el, pentru că a osîndit pe un om drept. ISPIRESCU, E. 367. Ieremia, nesocotind și legile războiului... și legile omenirii, osîndi pe toți prinșii la moarte. BĂLCESCU, O. I 344. ♦ (Glumeț) Cine a fost osîndit a studia limba elenă știe cită bătaie de cap a suferit. ALECSANDRI, S. 54. ◊ Refl. Singur eu m-am osîndit! DAVILA, V. V. 44. ◊ Refl. pas. S-a osîndit acela ce a furat un ou. BOLINTINEANU, O. 148. ◊ Fig. A judeca, a condamna. Tînguiește-mă, doamna mea, și nu mă osîndi. NEGRUZZI, S. 47. Vom fi osîndiți, nu după greutatea luptei și a vremii de atuncea, ci după patima partizilor. RUSSO, S. 34. ◊ Absol. Ești un copil și lesne crezător!... și osîndești, fără a te gîndi îndestul. BOLINTINEANU, O. 340. 2. Tranz. A sili, a constrînge; a obliga. Sînt osîndiți să se mărginească la lucruri mărunte. ANGHEL, PR. 170. Cei tari... conspiră Contra celor ce dînșii la lucru-i osîndiră Și le subjugă munca vieții lor întregi. EMINESCU, O. I 56. Mă văd deodată osindită a zice adio la mulțămirile ce-mi făgăduia! ALECSANDRI, T. I 279. 3. Refl. (Regional) A se chinui. N-am ascultat sfaturile tatălui meu, de aceea sînt silit a mă osîndi pînă voi avea zile. RETEGANUL, F. V 80.

OSÎNDIT, -Ă, osîndiți, -te, adj. 1. Condamnat, pedepsit. (Mai ales substantivat) Nimic nu mai putea opri plînsetele osîndiților. CAMILAR, N. I 92. Domițian, galben ca un osîndit, aștepta în picioare hotărîrea. BASSARABESCU, S. N. 26. Tu poți dintr-un cuvînt Să mingii osindiții ce-n desperare sînt. ALECSANDRI, T. 206. 2. Blestemat; năpăstuit, urgisit. Săracul țăran ce-și pierde vitișoarele sau plugul, Robul osîndit ce fuge blăstemînd biciul și jugul. HASDEU, R. V. 61. Dacă a mea privire s-o-ntoarce spre mormînt, Dacă a vieți-mi tristă făclie osîndită S-o întuneca... ALEXANDRESCU, P. 80.

A SE OSÂNDÍ mă ~ésc intranz. pop. A îndeplini o muncă istovitoare. /<sl. osonditi

A OSÂNDÍ ~ésc tranz. pop. 1) (persoane vinovate) A pedepsi printr-o hotărâre judecătorească; a supune unei osânde; a condamna. 2) (fapte, spuse reprobabile) A condamna în mod public; a stigmatiza; a blama; a înfiera. 3) (persoane) A face să se osândească. /<sl. osonditi

osîndésc v. tr. (vsl. osonditi, a condamna, d. sonditi, a judeca; sîrb. osuditi, rus. osuditĭ. V. răsăjduĭesc). Condamn.

osîndít, -ă adj. și s. Condamnat: un osîndit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

osândí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osândésc, imperf. 3 sg. osândeá; conj. prez. 3 osândeáscă

osândí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osândésc, imperf. 3 sg. osândeá; conj. prez. 3 sg. și pl. osândeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSÂNDÍT adj., s. (JUR.) 1. adj. v. condamnat. 2. s. v. condamnat.

OSÂNDÍ vb. v. blama, condamna, constrânge, dezaproba, forța, înfiera, obliga, proscrie, reproba, respinge, sili, stigmatiza.

arată toate definițiile

Intrare: osândit
osândit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osândit
  • osânditul
  • osânditu‑
  • osândi
  • osândita
plural
  • osândiți
  • osândiții
  • osândite
  • osânditele
genitiv-dativ singular
  • osândit
  • osânditului
  • osândite
  • osânditei
plural
  • osândiți
  • osândiților
  • osândite
  • osânditelor
vocativ singular
plural
Intrare: osândi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • osândi
  • osândire
  • osândit
  • osânditu‑
  • osândind
  • osândindu‑
singular plural
  • osândește
  • osândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • osândesc
(să)
  • osândesc
  • osândeam
  • osândii
  • osândisem
a II-a (tu)
  • osândești
(să)
  • osândești
  • osândeai
  • osândiși
  • osândiseși
a III-a (el, ea)
  • osândește
(să)
  • osândească
  • osândea
  • osândi
  • osândise
plural I (noi)
  • osândim
(să)
  • osândim
  • osândeam
  • osândirăm
  • osândiserăm
  • osândisem
a II-a (voi)
  • osândiți
(să)
  • osândiți
  • osândeați
  • osândirăți
  • osândiserăți
  • osândiseți
a III-a (ei, ele)
  • osândesc
(să)
  • osândească
  • osândeau
  • osândi
  • osândiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

osândit popular adesea substantivat

  • exemple
    • Nimic nu mai putea opri plînsetele osîndiților. CAMILAR, N. I 92.
      surse: DLRLC
    • Domițian, galben ca un osîndit, aștepta în picioare hotărîrea. BASSARABESCU, S. N. 26.
      surse: DLRLC
    • Tu poți dintr-un cuvînt Să mîngîi osîndiții ce-n desperare sînt. ALECSANDRI, T. 206.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Săracul țăran ce-și pierde vitișoarele sau plugul, Robul osîndit ce fuge blăstemînd biciul și jugul. HASDEU, R. V. 61.
      surse: DLRLC
    • Dacă a mea privire s-o-ntoarce spre mormînt, Dacă a vieți-mi tristă făclie osîndită S-o întuneca... ALEXANDRESCU, P. 80.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi osândi
    surse: DEX '98 DEX '09

osândi popular

  • 1. A condamna, a pedepsi (printr-o sentință judecătorească); a pronunța o sentință de condamnare (împotriva cuiva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: condamna pedepsi attach_file 5 exemple
    exemple
    • Se va căi cît va trăi el, pentru că a osîndit pe un om drept. ISPIRESCU, E. 367.
      surse: DLRLC
    • Ieremia, nesocotind și legile războiului... și legile omenirii, osîndi pe toți prinșii la moarte. BĂLCESCU, O. I 344.
      surse: DLRLC
    • glumeț Cine a fost osîndit a studia limba elenă știe cîtă bătaie de cap a suferit. ALECSANDRI, S. 54.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Singur eu m-am osîndit! DAVILA, V. V. 44.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv S-a osîndit acela ce a furat un ou. BOLINTINEANU, O. 148.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Sînt osîndiți să se mărginească la lucruri mărunte. ANGHEL, PR. 170.
      surse: DLRLC
    • Cei tari... conspiră Contra celor ce dînșii la lucru-i osîndiră Și le subjugă munca vieții lor întregi. EMINESCU, O. I 56.
      surse: DLRLC
    • Mă văd deodată osîndită a zice adio la mulțămirile ce-mi făgăduia! ALECSANDRI, T. I 279.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv regional A se chinui.
    surse: DLRLC sinonime: chinui attach_file un exemplu
    exemple
    • N-am ascultat sfaturile tatălui meu, de aceea sînt silit a mă osîndi pînă voi avea zile. RETEGANUL, F. V 80.
      surse: DLRLC

etimologie: