11 definiții pentru condamnat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

condamnát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: condamna] (Rar) 1-2 Condamnare (1-2).

CONDAMNÁT, -Ă, condamnați, -te, s. m. și f. Persoană osândită printr-o sentință judecătorească. – V. condamna.

CONDAMNÁT, -Ă, condamnați, -te, s. m. și f. Persoană osândită printr-o sentință judecătorească. – V. condamna.

CONDAMNÁT, -Ă, condamnați, -te, s. m. și f. Persoană osîndită printr-o sentință judecătorească. Aș fi vrut să-i spun că de un an și jumătate viața mea e o viață de spion și condamnat. CAMIL PETRESCU, P. 150.

CONDAMNÁT, -Ă s.m. și f. Osândit, pedepsit (printr-o sentință judecătorească). [< condamna].

CONDAMNÁT, -Ă s. m. f. osândit (printr-o hotărâre judecătorească). (< condamna)

CONDAMNÁT ~tă (~ți ~te) m. și f. Persoană supusă la o pedeapsă prin judecată; persoană care ispășește o pedeapsă. /v. a condamna

condamnat a. și m. cel în contra căruia s’a rostit o condamnare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

condamnát s. m., pl. condamnáți

condamnát s. m., pl. condamnáți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONDAMNÁT adj., s. 1. adj. (JUR.) osândit, pedepsit, (înv.) certat. (Persoană ~.) 2. s. (JUR.) deținut, ocnaș, osândit, pușcăriaș, (pop.) rob, (glumeț) pensionar. (Un ~ recalcitrant.) 3. adj. v. incurabil.

CONDAMNAT adj., s. 1. adj. (JUR.) osîndit, pedepsit, (înv.) certat. (Persoană ~.) 2. s. (JUR.) deținut, ocnaș, osîndit, pușcăriaș, (pop.) rob, (glumeț) pensionar. (Un ~ recalcitrant.) 3. adj. incurabil, nevindecabil, (înv.) necurabil. (Un bolnav ~.)

Intrare: condamnat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condamnat
  • condamnatul
  • condamnatu‑
plural
  • condamnați
  • condamnații
genitiv-dativ singular
  • condamnat
  • condamnatului
plural
  • condamnați
  • condamnaților
vocativ singular
  • condamnatule
  • condamnate
plural
  • condamnaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

condamnat, -ă condamnat (2) condamnată

  • 1. (Persoană) care a fost osândită printr-o sentință judecătorească.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: osândit pedepsit antonime: grațiat un exemplu
    exemple
    • Aș fi vrut să-i spun că de un an și jumătate viața mea e o viață de spion și condamnat. CAMIL PETRESCU, P. 150.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi condamna
    surse: DEX '09 DEX '98 DN