2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORIÉNT s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, situat în direcția în care răsare soarele; răsărit, est; p. ext. spațiul geografic situat la est față de un punct de referință (îndeosebi Asia și estul Africii); nume generic pentru țările sau popoarele din acest spațiu. [Pr.: -ri-ent] – Din fr. orient, lat. oriens, -ntis, germ. Orient.

ORIÉNT s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, situat în direcția în care răsare soarele; răsărit, est; p. ext. spațiul geografic situat la est față de un punct de referință (îndeosebi Asia și estul Africii); nume generic pentru țările sau popoarele din acest spațiu. [Pr.: -ri-ent] – Din fr. orient, lat. oriens, -ntis, germ. Orient.

orient sn [At: SĂULESCU, Î. 27/13 / P: ~ri-ent / Pl: (rar) ~uri / E: fr orient, lat oriens, -ntis, ger Orient] (Îoc occident) 1 Unul dintre cele patru puncte cardinale, situat în direcția în care răsare soarele Si: est, răsărit. 2 (Pex) Spațiu geografic din răsăritul Europei. 3-4 (Pex) (Țări sau) popoare din acest spațiu. 5 (În raport cu Europa) Regiune asiatică. 6-7 (Țări și) popoare din această regiune.

ORIÉNT s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale situat în direcția în care răsare soarele; p. ext. loc pe orizont unde răsare soarele; răsărit, est. Sînt șase ceasuri dimineața... În sfîrșit, Aurora cu degetele ei de roză a deschis porțile orientului. CARAGIALE, O. II 325. ◊ Orientul mijlociu = spațiu geografic situat la răsăritul Europei, care cuprinde țări ale Asiei, ale Africii de nord- est (Turcia, Siria, Iran, Egipt). Extremul Orient = spațiu geografic care cuprinde țările situate în partea de răsărit a Asiei (China, Coreea, Japonia). Pacheboturi de mare lux își încarcă directorii porniți în inspecție, să-și controleze fiefurile din Extremul Orient. RALEA, O. 104.

ORIÉNT s.n. Răsărit, est. ♦ Teritoriu, regiune de răsărit; (spec.) spațiu geografic situat la răsăritul Europei. [Pron. -ri-ent. / < fr. orient, cf. it. oriente, lat. oriens].

ORIÉNT s. n. răsărit, est; spațiul geografic din răsăritul Europei. (< fr. orient, lat. oriens, germ. Orient)

ORIÉNT n. (în opoziție cu occident) Spațiu geografic situat spre soare-răsare (în special Asia și Africa de Est); răsărit; est. [Sil. -ri-ent] /<fr. orient, lat. oriens, ~ntis, germ. Orient

orient n. 1. răsărit; 2. țară în Azia răsăriteană: a călători în orient; extremul orient, China, Japonia, etc.; chestiunea Orientului, luptă ce durează de aproape un secol între diferitele State europene relativ la posesiunea Dardanelelor, azi în puterea Turcilor.

*oriént n., pl. e și urĭ (lat. óriens, -éntis, d. oriri, a răsări. V. origine). Răsărit, est, punctu ceruluĭ de unde soarele se înalță la orizont: corabia înainta spre orient. Levant, țările situate la răsăritu măriĭ Mediterane (peninsula Balcanică, Anatolia, Siria, Egiptu, Arabia, Persia, Armenia, sudu Rusiiĭ): o călătorie în Orient. Extremu Orient, China, Japonia, Indochina. Marele Orient, loja centrală a masonilor. Chestiunea Orientuluĭ, lupta care exista între statele Eŭropeĭ p. ocuparea Constantinopoluluĭ dacă Turcia s’ar fi prăbușit. V. occident.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oriént (punct cardinal) (rar) (-ri-ent) s. n.

*Oriént (zonă geografică) (-ri-ent) s. propriu n.

oriént s. n. (sil. -ri-ent)

*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.

*Oriéntul Apropiát (-ri-en-, A-pro-pi-at) s. propriu n.

*Oriéntul Mijlocíu (-ri-en-) s. propriu n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORIENT s. est, răsărit, (pop.) soare-răsare, (reg.) răsai, răsăriș, zorit, (înv.) ost. (Spre ~.)

Orient ≠ apus, asfințit, occident


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ORIENT 1. Denumire uzuală atribuită spațiului geografic de la răsărit (îndeosebi Asia și Africa de Est) 2. Orientul Apropiat, denumire a spațiului geografic care cuprinde țările situate în V Asiei și NE Africii (Turcia, Cipru, Siria, Liban, Israel, Iordania, Arabia Saudită, Yemen, Egipt, Sudan ș.a.). În literatura occidentală acest spațiu geografic este restrâns la V Asiei (Turcia, Siria, Liban, Israel) și Grecia. 3. Orientul Îndepărtat v. Extremul Orient. 4. Orientul Mijlociu, denumire dată spațiului geografic care cuprinde Irakul, Iranul și Afghanistanul. Literatura americană include în Orientul Miljlociu și Țările Orientului Apropiat.

AGENȚIA ORIENT-RADIO (Rador), agenție de presă din România, înființată în iun. 1921. În 1926 a devenit agenția oficială a guvernului. În 1949 și-a încheiat activitatea.

arată toate definițiile

Intrare: Orient
  • silabație: O-ri-ent
substantiv propriu (SPM001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Orient
  • Orientul
plural
genitiv-dativ singular
  • Orientului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: orient
  • silabație: o-ri-ent
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orient
  • orientul
  • orientu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • orient
  • orientului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orient

etimologie:

Orient

  • 1. Spațiul geografic situat la est față de un punct de referință (îndeosebi Asia și estul Africii); nume generic pentru țările sau popoarele din acest spațiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN antonime: Occident
    • 1.1. Orientul Mijlociu = spațiu geografic situat la răsăritul Europei, care cuprinde țări ale Asiei, ale Africii de nord-est (Turcia, Siria, Iran, Egipt).
      surse: DLRLC
    • 1.2. Extremul Orient = spațiu geografic care cuprinde țările situate în partea de răsărit a Asiei (China, Coreea, Japonia).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pacheboturi de mare lux își încarcă directorii porniți în inspecție, să-și controleze fiefurile din Extremul Orient. RALEA, O. 104.
        surse: DLRLC

etimologie: