8 intrări

school Articole pe această temă:

43 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORB1 s. n. (În sintagma) Orbul găinilor (sau găinii) = numele popular al unei boli de ochi care se manifestă prin imposibilitatea de a vedea seara după apusul soarelui; p. ext. miopie. ◊ Expr. A avea orbul găinilor = a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape. – Din orbi (derivat regresiv).

ORB1 s. n. (În sintagma) Orbul găinilor (sau găinii) = numele popular al unei boli de ochi care se manifestă prin imposibilitatea de a vedea seara după apusul soarelui; p. ext. miopie. ◊ Expr. A avea orbul găinilor = a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape. – Din orbi (derivat regresiv).

ORB2, OÁRBĂ, orbi, oarbe, adj. 1. (Adesea substantivat) Lipsit de simțul văzului, care nu vede (deloc). ◊ Expr. A nimerit orbul Brăila sau nimeresc orbii Suceava, se spune pentru a încuraja pe cel care șovăie să se ducă într-un loc necunoscut. A se bate ca orbii = a se bate foarte tare. 2. Fig. Care nu admite alte păreri. 3. Fig. Care pare să acționeze fără discernământ, la întâmplare, fără rațiune, fără finalitate; p. ext. de temut, fioros. ♦ Complet, total. ♦ Lipsit de spirit de observație sau de perspicacitate. 4. Fig. Lipsit de lumină; întunecos, întunecat. 5. (În sintagmele) Fereastră oarbă sau geam orb = adâncitură în perete, de forma unei ferestre, constituind un motiv arhitectonic. Sobă oarbă = motiv ornamental de forma unei sobe; sobă care are gura în a doua cameră. Dușumea oarbă = dușumea de scânduri brute distanțate, peste care se montează parchetul. Cartuș orb = cartuș fără proiectil, folosit la exerciții, la parade, la demonstrații etc. Cameră oarbă = cameră fără ferestre, cu destinații speciale (în fizică, în medicină etc.). Puț orb = puț de mină care nu are ieșire directă la suprafață. – Lat. orbus.

orb1 sn [At: KLEIN, D. 6 / Pl: (nob) ~uri / E: pvb orbi] (Pop) 1 (Îs) ~ul găinilor Boală a ochilor care se manifestă prin imposibilitatea de a vedea seara, după apusul soarelui. 2 (Pop; îe) A avea ~ul găinilor A nu observa ceva evident. 3 (Pex) Miopie.

orb2, oarbă [At: PSALT. HUR. 123r/15 / Pl: ~i, ~oarbe / E: ml orbus] 1-2 smf, a (Ființă) lipsit(ă) de simțul văzului Si: nevăzător. 3 a (Îcs) De-a baba-oarba (sau mâța-oarbă, de-a oarba, de-a -ul) Joc de copii, în care unul dintre participanți, legat la ochi, încearcă să-i prindă sau să-i lovească pe ceilalți, iar cel prins sau lovit trece în locul lui. 4 a (Reg; îs) Calea ~ilor sau ~ul cerului Calea lactee. 5 a (În superstiții; îs) Oarbele-șchioapele Ziua de luni dinaintea Rusaliilor. 6 a (Pop; îe) A se ține ca ~ul de gard A susține ceva cu încăpățânare. 7 a (Pop; îe) A se lega (de cineva) ca ~ul de gard A se ține scai. 8 a (Pop; îe) A se bate ca ~ii (la târguri) A se bate foarte tare. 9 a (Pop; îe) A umbla de-a oarba A umbla fără rost. 10 a (Îae) A o lua razna. 11 a (Reg; îla) ~ de foame Foarte flămând. 12 a (Olt; îla) ~ de gras Obez. 13 a (Fig) Lipsit de spirit de observație, de perspicacitate. 14 a (Reg; îe) A fi ~ de minte A fi prost. 15 a (Reg; îe) A fi ~ de inimă A fi nesimțit. 16 a Lipsit de lumină Si: întunecat, întunecos. 17 a(Rar; fig) Ascuns. 18 a (Pex) Fals. 19 a (Fig) Lipsit de voință și de personalitate. 20 a (Fig) Care se manifestă irațional. 21 a (Fig) De temut Si: fioros. 22 a Total. 23 a (Îs) Cartuș ~ Cartuș fără proiectil, folosit la exerciții, la parade, la demonstrații etc. 24 a (Îs) Foc ~ Foc de armă tras cu cartuș fără proiectil. 25 a (Îs) Țeavă oarbă Sul de fire textile în formă de țeavă, fără suport. 26 a (Reg; îs) Coș ~ Coș de nuiele fără fund, care servește la pescuit. 27 a (Îs) Puț ~ Puț de mină, care nu are ieșire directă la suprafață și care servește pentru a face legătura între orizonturi. 28 a (Îs) Dușumea oarbă Dușumea de scânduri brute, așezate distanțat, pe care se montează parchetul. 29 a (Îs) Cameră oarbă Cameră fără ferestre, destinată unor scopuri speciale în fizică, în medicină etc. 30 a (Îs) Fereastră oarbă sau geam ~ Firidă. 31 a (Îs) Sobă oarbă Motiv ornamental de forma unei sobe. 32 a (Îas) Sobă de cărămidă, construită în perete, având deschiderea în altă cameră. 33 a (Îs) Zid ~ Zid fără ferestre. 34-35 a (Îs) Lanternă oarbă (sau felinar ~) (Lanternă sau) felinar care luminează numai în față, lăsând purtătorul în întuneric. 36 a (Reg; îs) Drum ~ Drum înfundat. 37 a (Reg; îs) Pădure oarbă Pădure mare, din care nu s-a tăiat nici un copac. 38 a (Reg) Brazdă oarbă Fâșie îngustă de pământ rămasă nearată. 39 a (Reg; îs) Mănușă oarbă Mănușă cu un singur deget. 40 smf (Reg) Cârtiță. 41 a (Pop; îc) Șopârlă (sau șopârcă)-oarbă sau șarpe-~ Vierme negru, lung de cca 5 cm, fără picioare.

ORB2, OÁRBĂ, orbi, oarbe, adj. 1. (Adesea substantivat) Lipsit de simțul văzului, care nu vede (deloc). ◊ Expr. A nimerit orbul Brăila sau nimeresc orbii Suceava, se spune pentru a încuraja pe cel care șovăie să se ducă într-un loc necunoscut de teamă că nu va nimeri. A se bate ca orbii = a se bate foarte tare. 2. Fig. Care nu admite alte păreri, 3. Fig. Care pare să acționeze fără discernământ; a cărui rațiune e întunecată, tulburată de o pasiune, lipsit de clarviziune; p. ext. de temut, fioros. ♦ Complet, total. ♦ Care denotă lipsă de inteligență, de reflecție, de perspicacitate. 4. Fig. Lipsit de lumină; întunecos, întunecat. 5. (În sintagmele) Fereastră oarbă sau geam orb = adâncitură în perete, de forma unei ferestre, făcută cu scop arhitectonic. Sobă oarbă = motiv ornamental de forma unei sobe; sobă care are gura în a doua cameră. Dușumea oarbă = dușumea de scânduri brute așezate distanțat, peste care se montează parchetul. Cartuș orb = cartuș fără proiectil, folosit la exerciții, la parade, la demonstrații etc. Cameră oarbă = cameră fără ferestre, destinată unor scopuri speciale (în fizică, în medicină etc.). Puț orb = puț de mină care nu are ieșire directă la suprafață. – Lat. orbus.

ORB2, OÁRBĂ, orbi, oarbe, adj. 1. Lipsit de simțul văzului, care nu vede. Găsi un om orb ce-și mînca mămăliguța cu lapte dulce. ISPIRESCU, L. 262. Ea nu putu decît să-ndrepte asupră-i ochii săi stinși și orbi. EMINESCU, N. 28. ◊ (Substantivat) Pipăind cu mîna de orb căuta pe măsuța de trandafir ochelarii. C. PETRESCU, C. V. 188. Un orb pe care-l duce un copil de mînă Cîntă-același cîntec din catirincă. D. BOTEZ, P. O. 165. În țara orbilor, chiorul e împărat.Expr. A nimerit orbul Brăila sau nimeresc orbii Suceava, se spune pentru a încuraja pe cineva la o treabă care i se pare nerealizabilă. Nimeresc orbii Suceava și eu nu eram să vă nimeresc? CREANGĂ, A. 107. Prinde orbul, scoate-i ochii v. ochi. ♦ Fig. Lipsit de perspicacitate, lipsit de spirit de observație; legat la ochi. Cum am putut să fiu atît de orb? BARANGA, I. 215. Orb este cel ce cată lumina să oprească în cursu-i regulat. BOLINTINEANU, O. 191. Orb am fost eu la vedere Cînd am fost să-mi iau muiere. Mă bucuram la avere Ș-am luat făr’ de plăcere. ANT. LIT. POP. I 120. 2. Fig. Lipsit de voință și de personalitate, supus cu totul voinței altuia. M-ai silit să fiu agent orb politicii d-tale. ALECSANDRI, T. I 374. Nu urmează că omul este un instrument orb al fatalității. BĂLCESCU, O. II 10. 3. Fig. Care acționează, se manifestă fără stavilă, în ciuda oricărui considerent; necontrolat, irațional; p. ext. de temut, fioros. Aflînd cum ți-ai bătut joc de el... o să fie orb și turbat de mînie. CAMIL PETRESCU, O. I 13. E un adînc asemenea Uitării celei oarbe. EMINESCU, O. I 176. Pînă cînd să ne tot plece cruda, oarba tiranie? ALECSANDRI, P. II 7. ♦ Nemărginit, foarte mare, total. A avea încredere oarbă în cineva. 4. Fig. Lipsit de lumină, întunecos, întunecat.S-a lăsat o noapte oarbă, fără lună. SADOVEANU, O. VI 526. Peste adincurile oarbe ale nopții, geana lunii înflăcărate trimetea lungi raze de lumină. HOGAȘ, M. N. 135. Cade-o noapte-ntunecoasă, Noapte oarbă, fioroasă. ALECSANDRI, P. II 21. 5. (În expr.) Geam orb sau fereastră oarbă = adîncitură în perete, avînd forma unei ferestre și făcută cu scop arhitectonic. V. firidă. Pătrunse într-o cameră cu geam orb spre curte. VORNIC, P. 24. Toate ferestrele erau oarbe. CAMIL PETRESCU, O. II 491. Sobă oarbă = motiv ornamental închipuind o sobă; sobă care nu are deschidere în camera în care se află. Era în această cameră... o sobă oarbă dasupra căreia era pusă o tavă. FILIMON, C. 265. Dușumea oarbă = dușumea de scînduri brute așezate distanțat între ele, peste care se montează parchetul. Cartuș orb = cartuș fără proiectil, folosit la exerciții, parade, demonstrații etc. Cameră oarbă = cameră fără ferestre destinată unor scopuri speciale (în fizică, în medicină etc.). Puț orb = puț de mină care nu are ieșire directă la suprafață. ♦ (Despre găuri) Care nu răzbește în partea cealaltă, care are o singură gură.

ORB1 s. n. (Numai în exp r.) Orbul găinilor = numele popular al unei boli de ochi care se manifestă prin aceea că bolnavul își pierde aproape cu totul vederea seara, după apusul soarelui, dar vede normal ziua. Ai orbul găinilor? se spune în glumă celui care caută și nu vede un obiect aflat chiar în fața lui.

ORB2 oárbă (orbi, oárbe) 1) și substantival (despre ființe) Care nu vede cu amândoi ochii. Cal ~. Alfabet pentru orbi.A se ține (de ceva) ca ~ul de gard a urma întru totul modelul imitat. ~ului degeaba îi spui că s-a făcut lumină pe cel prost în zadar îl povățuiești. 2) fig. Care este lipsit de lumină; cufundat în întuneric; obscur. ◊ Fereastră oarbă adâncitură în perete, sub formă de fereastră, făcută în scop decorativ. Cameră oarbă cameră fără ferestre. Cartuș ~ cartuș cu exploziv, dar fără glonț; cartuș fals. 3) fig. (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește lipsă de rațiune, de judecată. Supunere oarbă. Încredere oarbă. /<lat. orbus

ORB1 n.: ~ul găinilor boală constând în diminuarea sau pierderea vederii în condiții de iluminare redusă. ◊ A avea ~ul găinilor a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape. /v. a orbi

orb n. 1. lipsit de vedere: bătrânul orb; orbul găinilor, boală de ochi la găini (și la om când încetează de a vedea odată cu culcatul găinilor), fig. orbire trecătoare; 2. lipsit de lumină: noapte oarbă, fioroasă AL.; 3. fig. lipsit de lumina rațiunii, pasionat, nebun: iubire oarbă; 4. care se face fără discuțiune: supunere oarbă. [Lat. ORBUS, lipsit (de vedere)].

orb, oárbă adj. (lat. ŏrbus, orfan, pop. „orb”, rudă cu vgr. orphós, orfan; it. orbo, pv. vfr. cat. orb, orb. V. orfan). Lipsit de vedere, care are amîndoĭ ochiĭ stricațĭ. În care nu se vede nimica, foarte întunecat: noapte oarbă. Fig. Lipsit de judecată din cauza pasiuniĭ: furia te face orb, ĭubire oarbă. Supunere oarbă, supunere absolută. Cartușe oarbe, cartușe fără gloanțe. Felinar orb, care luminează numaĭ înainte lăsînd în întuneric pe cel ce-l poartă. Baba oarba, un joc copilăresc în care unu se leagă la ochĭ și vrea să-ĭ prindă pe ceĭ-lalțĭ, care se’nvîrtesc pe lîngă el. S. n. fără pl. Orbu găinilor, slăbirea vederiĭ așa în cît nu maĭ vezĭ după apusu soarelui (după culcatu găinilor). Adv. Ninge orb, cade o zăpadă așa de deasă în cît nu se maĭ vede departe. V. chĭor.

ȘÁRPE, șerpi, s. m. (La pl.) Ordin de reptile (veninoase și neveninoase) lipsite de membre, cu corpul cilindric, adaptate la târâre prin mișcări ondulatorii; (și la sg.) reptilă din acest ordin. ◊ Șarpe de casă = specie de șarpe neveninos, lung de circa 1,60 m, cu două pete galbene pe ceafă, care trăiește mai ales în regiunile inundabile, pe lângă casă (Natrix natrix). Șarpe de alun = șarpe neveninos, lung de circa 1 m, cu o bandă neagră pe laturile capului, care trăiește la noi prin pădurile de alun și prin locuri stâncoase (Cornelia austriaca). Șarpe cu clopoței = specie de șarpe veninos din America de Nord, lung până la 2 metri, a cărui coadă este prevăzută cu solzi comoși care produc un zgomot caracteristic (Crotalus horridus). Șarpe cu ochelari = cobră. ◊ Expr. (A țipa sau a striga, a urla) ca din (sau în) gură de șarpe = (a țipa, a striga, a urla) foarte tare. În gaură de șarpe = într-un loc ascuns, care poate fi aflat cu mare greutate. A sări ca mușcat de șarpe = a se înfuria, a-și ieși din fire. A încălzi (sau a crește) șarpele la (sau în) sân = a arăta dragoste și bunăvoință unui om nerecunoscător. A-l mușca pe cineva șarpele de inimă, se spune când cineva se simte ispitit să facă (sau să spună) ceea ce n-ar trebui. A-l mușca (pe cineva) șarpele invidiei (ori al vanității) = a fi cuprins de invidie, de vanitate. A călca șarpele pe coadă = a insulta, a supăra pe un om rău, iute la mânie. ◊ Compus: șarpe-orb = nume dat unor specii de șopârle. ♦ Fig. Persoană rea, vicleană, perfidă. [Var.: șérpe s. m.] – Lat. pop. serpes, -is (= serpens, -ntis).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!orb adj. m., s. m., pl. orbi; adj. f., s. f. oárbă, pl. oárbe

orb adj. m., pl. orbi; f. sg. oárbă, pl. oárbe

bába-oárba (joc) s. f. art., neart. bábă-oárbă, g.-d. art. bábei-oárba

órbul găínilor/găínii (boală) (pop.) s. n.

!șárpe-órb (miriapod, șopârlă) s. m., pl. șerpi-órbi

arată toate definițiile

Intrare: Orb
nume propriu (I3)
  • Orb
Intrare: orb (adj.)
orb1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orb
  • orbul
  • orbu‑
  • oarbă
  • oarba
plural
  • orbi
  • orbii
  • oarbe
  • oarbele
genitiv-dativ singular
  • orb
  • orbului
  • oarbe
  • oarbei
plural
  • orbi
  • orbilor
  • oarbe
  • oarbelor
vocativ singular
plural
Intrare: orb (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orb
  • orbul
  • orbu‑
plural
  • orbi
  • orbii
genitiv-dativ singular
  • orb
  • orbului
plural
  • orbi
  • orbilor
vocativ singular
  • orbule
plural
  • orbilor
Intrare: orb (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orb
  • orbul
  • orbu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • orb
  • orbului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: baba-oarba
babă-oarbă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • babă-oarbă
  • baba-oarba
plural
genitiv-dativ singular
  • babe-oarbă
  • babei-oarba
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-oarbă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-oarbă
  • musca-oarbă
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-oarbe
  • muștei-oarbe
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ochi-orb
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ochi-orb
  • ochiul-orb
plural
genitiv-dativ singular
  • ochi-orb
  • ochiului-orb
plural
vocativ singular
plural
Intrare: șarpe-orb
șarpe-orb substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șarpe-orb
  • șarpele-orb
plural
  • șerpi-orbi
  • șerpii-orbi
genitiv-dativ singular
  • șarpe-orb
  • șarpelui-orb
plural
  • șerpi-orbi
  • șerpilor-orbi
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orb (adj.)

  • 1. figurat Care nu admite alte păreri.
    surse: DEX '09
  • 2. figurat Care pare să acționeze fără discernământ, la întâmplare, fără rațiune, fără finalitate.
    exemple
    • Aflînd cum ți-ai bătut joc de el... o să fie orb și turbat de mînie. CAMIL PETRESCU, O. I 13.
      surse: DLRLC
    • E un adînc asemenea Uitării celei oarbe. EMINESCU, O. I 176.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Care acționează, se manifestă fără stavilă, în ciuda oricărui considerent.
      surse: DLRLC sinonime: irațional necontrolat
    • 2.1. prin extensiune De temut.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fioros attach_file un exemplu
      exemple
      • Pînă cînd să ne tot plece cruda, oarba tiranie? ALECSANDRI, P. II 7.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Foarte mare.
      exemple
      • A avea încredere oarbă în cineva.
        surse: DLRLC
    • 2.3. Lipsit de spirit de observație sau de perspicacitate.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Cum am putut să fiu atît de orb? BARANGA, I. 215.
        surse: DLRLC
      • Orb este cel ce cată lumina să oprească în cursu-i regulat. BOLINTINEANU, O. 191.
        surse: DLRLC
      • Orb am fost eu la vedere Cînd am fost să-mi iau muiere. Mă bucuram la avere Ș-am luat făr’ de plăcere. ANT. LIT. POP. I 120.
        surse: DLRLC
  • 3. figurat Lipsit de voință și de personalitate, supus cu totul voinței altuia.
    exemple
    • M-ai silit să fiu agent orb politicii d-tale. ALECSANDRI, T. I 374.
      surse: DLRLC
    • Nu urmează că omul este un instrument orb al fatalității. BĂLCESCU, O. II 10.
      surse: DLRLC
  • 4. figurat Lipsit de lumină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întunecat întunecos attach_file 3 exemple
    exemple
    • S-a lăsat o noapte oarbă, fără lună. SADOVEANU, O. VI 526.
      surse: DLRLC
    • Peste adîncurile oarbe ale nopții, geana lunii înflăcărate trimetea lungi raze de lumină. HOGAȘ, M. N. 135.
      surse: DLRLC
    • Cade-o noapte-ntunecoasă, Noapte oarbă, fioroasă. ALECSANDRI, P. II 21.
      surse: DLRLC
  • 5. (în) sintagmă Fereastră oarbă sau geam orb = adâncitură în perete, de forma unei ferestre, constituind un motiv arhitectonic.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pătrunse într-o cameră cu geam orb spre curte. VORNIC, P. 24.
      surse: DLRLC
    • Toate ferestrele erau oarbe. CAMIL PETRESCU, O. II 491.
      surse: DLRLC
  • 6. (în) sintagmă Sobă oarbă = motiv ornamental de forma unei sobe; sobă care are gura în a doua cameră.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Era în această cameră... o sobă oarbă dasupra căreia era pusă o tavă. FILIMON, C. 265.
      surse: DLRLC
  • 7. (în) sintagmă Dușumea oarbă = dușumea de scânduri brute distanțate, peste care se montează parchetul.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 8. (în) sintagmă Cartuș orb = cartuș fără proiectil, folosit la exerciții, la parade, la demonstrații etc.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 9. (în) sintagmă Cameră oarbă = cameră fără ferestre, cu destinații speciale (în fizică, în medicină etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 10. (în) sintagmă Puț orb = puț de mină care nu are ieșire directă la suprafață.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 11. (Despre găuri) Care nu răzbește în partea cealaltă, care are o singură gură.
    surse: DLRLC

etimologie:

orb, oarbă (persoană) oarbă

  • 1. (și) adjectival Lipsit de simțul văzului, care nu vede (deloc).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Găsi un om orb ce-și mînca mămăliguța cu lapte dulce. ISPIRESCU, L. 262.
      surse: DLRLC
    • Ea nu putu decît să-ndrepte asupră-i ochii săi stinși și orbi. EMINESCU, N. 28.
      surse: DLRLC
    • Pipăind cu mîna de orb... căuta pe măsuța de trandafir ochelarii. C. PETRESCU, C. V. 188.
      surse: DLRLC
    • Un orb pe care-l duce un copil de mînă Cîntă-același cîntec din catirincă. D. BOTEZ, P. O. 165.
      surse: DLRLC
    • În țara orbilor, chiorul e împărat.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A nimerit orbul Brăila sau nimeresc orbii Suceava, se spune pentru a încuraja pe cel care șovăie să se ducă într-un loc necunoscut.
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
      exemple
      • Nimeresc orbii Suceava și eu nu eram să vă nimeresc? CREANGĂ, A. 107.
        surse: DLRLC
      • diferențiere A nimerit orbul Brăila sau nimeresc orbii Suceava, se spune pentru a încuraja pe cineva la o treabă care i se pare nerealizabilă.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A se bate ca orbii = a se bate foarte tare.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • surse: DLRLC

etimologie:

orb (s.n.)

  • 1. (în) sintagmă Orbul găinilor (sau găinii) = numele popular al unei boli de ochi care se manifestă prin imposibilitatea de a vedea seara după apusul soarelui; cecitate diurnă.
    surse: DEX '09 sinonime: hemeralopie
    • surse: DEX '09
    • 1.2. expresie A avea orbul găinilor = a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape.
      surse: DEX '09
      • diferențiere Ai orbul găinilor? se spune în glumă celui care caută și nu vede un obiect aflat chiar în fața lui.
        surse: DLRLC

etimologie:

muscă-oarbă

etimologie:

ochi-orb

etimologie:

șarpe-orb

  • 1. Nume dat unor specii de șopârle.
    surse: DEX '09

etimologie: