ORB subst. 1. -u (Mar; Paș); -ul T., fiul lui Nistor Orbul olt. (Sur VI 240); Orb/easca, -eni, -ești ss.; -escul (C Ștef). 2. Oarba b., ard., 1726(Paș); – t. 3. Oarbic pîrîu (Ștef), azi: Orbie. 4. -oiu, Orboești s. (17 B I 398); – s. lîngă Ciorani – Prahova (Mz Placte). 5. +-an: Orban, Antonie (Cat gr. I) sau < Urban.