2 intrări
21 de definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (7)
- relaționale (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ONOMASTICĂ s. f. 1. Știința care se ocupă cu studiul numelor proprii. 2. (Cu sens colectiv) Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă.
ONOMASTICĂ s.f. 1. Disciplină care studiază numele proprii. 2. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă; onomatologie. [Gen. -iei. / < fr. onomastique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONOMASTICĂ f. 1) Ansamblu de nume proprii dintr-o limbă. 2) Disciplină lingvistică care studiază numele proprii. 3) Zi a numelui. /<fr. onomastique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ONOMASTIC, -Ă, onomastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la nume proprii, în special la nume de persoane. ◊ Zi onomastică (adesea substantivat, f.) = zi în care cineva își serbează numele; ziua numelui. 2. S. f. Disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea, formarea și evoluția numelor proprii. 3. S. f. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc. – Din fr. onomastique.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONOMASTIC, -Ă, onomastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la nume proprii, în special la nume de persoane. ◊ Zi onomastică (adesea substantivat, f.) = zi în care cineva își serbează numele; ziua numelui. 2. S. f. Disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea, formarea și evoluția numelor proprii. 3. S. f. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc. – Din fr. onomastique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
onomastic, ~ă [At: HASDEU, I. C. I, 123 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr onomastique] 1 a Privitor la nume proprii, în special la nume de persoane. 2 a (Îs) Zi ~ă Zi în care cineva își serbează numele. 3 sf (Gmț; lpl) Ani. 4 sf Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii. 5 sf Totalitate a numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc. Si: onomatologie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONOMASTIC, -Ă, onomastici, -e, adj. Privitor la nume de persoane. Calendar onomastic. ◊ Zi onomastică (adesea substantivat, f.) = zi în care cineva își serbează numele; ziua numelui. O onomastică e un eveniment. important pentru o elevă din clasa a patra primară. C. PETRESCU, A. 449. Era zi de sărbătoare, onomastica sultanului. BART, S. M. 21.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ONOMASTIC, -Ă adj. Referitor la nume de persoane. ♦ Zi onomastică (și s.f.) = ziua numelui. [< fr. onomastique, cf. gr. onoma – nume].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONOMASTIC, -Ă I. adj. referitor la nume de persoane. ♦ zi ~ă (și s. f.) = ziua numelui. II. s. f. 1. disciplină lingvistică care studiază numele proprii (de persoane). 2. totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, epocă etc.; onomatologie. (< fr. onomastique, gr. onomastikos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
onomastic a. 1. de nume personal: zi onomastică; 2. de nume proprii: vocabular onomastic.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*onomástic, -ă adj. (vgr. onomastikós, d. onomázo, numesc, ónoma, nume. V. omonim). Relativ la numele propriĭ; vocabular onomastic. Al numeluĭ propriŭ (de botez): Româniĭ sărbează zilele onomastice. S. f. Studiu numelor propriĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
onomastică s. f., g.-d. art. onomasticii; pl. onomastici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!onomastică s. f., g.-d. art. onomasticii; pl. onomastici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
onomastică s. f., g.-d. art. onomasticii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
onomastică, gen. onomasticii
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
onomastic adj. m., pl. onomastici; f. onomastică, pl. onomastice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
onomastic adj. m., pl. onomastici; f. onomastică, pl. onomastice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
onomastic adj. m., pl. onomastici; f. sg. onomastică, pl. onomastice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ONOMASTICĂ s. ziua (art.). (Când își serbează ~?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ONOMASTICĂ s. ziua (art.). (Cînd își serbează ~?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ONOMASTICĂ s. f. (< adj. onomastic, -ă < fr. onomastique, gr. onoma „nume”, onomasia „nume specific”): 1. disciplină care studiază originea, formarea și evoluția numelor proprii dintr-o limbă. 2. totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă istorică.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ONOMASTIC, -Ă adj. (< fr. onomastique, cf. gr. onoma – nume, onomasia – nume specific): în sintagma nume onomastic (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
onomastică, onomasticisubstantiv feminin
- 1. Disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea, formarea și evoluția numelor proprii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 2. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: onomatologie
etimologie:
- onomastique DEX '09 DEX '98 DN
onomastic, onomasticăadjectiv
- 1. Privitor la nume proprii, în special la nume de persoane. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Calendar onomastic. DLRLC
- 1.1. Zi onomastică = zi în care cineva își serbează numele; ziua numelui. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- O onomastică e un eveniment important pentru o elevă din clasa a patra primară. C. PETRESCU, A. 449. DLRLC
- Era zi de sărbătoare, onomastica sultanului. BART, S. M. 21. DLRLC
-
-
etimologie:
- onomastique DEX '09 DEX '98 DN