ONOMASTIC, -Ă adj., s. f. 1. adj. Privitor la nume proprii, în special la nume de persoane. „Negru” a ocupat totdauna unul din locurile cele mai favorite în calendarul onomastic național. hasdeu, i. c. i, 123. N-are nici o noțiune de nomenclatura noastră onomastică și topografică. bul. com. ist. i, 132. Identitatea primară dintre sistemul onomastic și organismul viu al graiului popular a arătat mai demult, lingviștilor valoarea și semnificația elementelor onomastice, scl 1957, 162. ◊ (Substantivat) Sistemul de denumire a satelor românești, în forma sa cea mai răspîndită, adică pluralul unui onomastic devenit toponimic, cuprinde o arie foarte întinsă. panaitescu, o. t. 27. ◊ Zi onomastică (adesea substantivat, f.) = zi în care cineva își serbează numele; ziua numelui. cf. buletin, g. (1844) 20¹/16. Ieri a fost ziua sfîntului Haralamb și, negreșit din cauza acestei onomastice, mi s-a furat un cal. alecsandri, s. 169. Primit-ai, rogu-te, și cartea mea poștală din Travemünde, cu felicitări pentru ziua onomastică a celor doi Paveli? caragiale, o. vii, 51, cf. sbiera, f. s. 232. Rugă pentru ziua mea onomastică. minulescu, vers. 241. O onomastică e un eveniment important pentru o elevă din clasa patra primară. c. petrescu, a. 449, cf. brăescu, a. 204. Era zi de sărbătoare, onomastica sultanului. bart, s. m. 21. ♦ Fig. (Glumeț, la pl.) Ani. Cucoana Marghiolița... număra și ea cam multe onomastice. gane, n. ii, 190. 2. s. f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii. dl, dm. Domeniul de cercetare al onomasticii este mult mai restrîns decît cel al altor discipline lingvistice. scl 1964, nr. 1, 98. 3. s. f. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc. Onomastica de origine slavă. pușcariu, l. r. i, 299, cf. 356. O problemă deschisă, în ceea ce privește lista de cuvinte, o constituie includerea în dicționar a top onomasticii, onomasticii și numelor de popoare. scl 1958, 223. Dar onomastica lui Budai-Deleanu, prin abundența și dexteritatea ei expresivă, pare a-l anticipa pe marele satiric. v. rom. martie 1958, 72. Numele eroilor principali ai operelor homerice nu se întîlnesc de loc în onomastica macedoneană. scl 1959, 389, cf. cl 1959, nr. 1 – 2, 127, der. – pl.: onomastici, -ce. – Din fr. onomastique.