9 definiții pentru onomatologie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
onomatologie sf [At: MICU, L. 67/11 / V: (iuz) ~ghie / Pl: ~ii / E: fr onomatologie] (Rar) Onomastică (5).
ONOMATOLOGIE s.f. Onomastică (2) [în DN]. [Gen. -iei. / < fr. onomatologie, cf. gr. onoma – nume, logos – știință].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONOMATOLOGIE s. f. onomastică (II, 2). (< fr. onomatologie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
onomatologie f. studiul numelor proprii.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*onomatologíe f. (vgr. onomatologia, d. ónoma, onómatos, nume, și lógos, cuvînt). Știința numelor propriĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
onomatologhie sf vz onomatologie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
onomatologie s. f., art. onomatologia, g.-d. art. onomatologiei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ONOMATOLOGIE s. f. (< fr. onomatologie, cf. gr. onoma – nume, logos – știință): v. onomastică.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ONOMATO- „cuvînt, nume”. ◊ gr. onoma, atos „nume, denumire” > fr. onomato-, germ. id., it. id. > rom. onomato-. □ ~logie (v. -logie1), s. f., totalitate a numelor proprii dintr-o limbă; ~manie (v. -manie), s. f., preocupare obsesivă pentru cuvinte și nume proprii; ~pee (v. -pee), s. f., cuvînt care, prin elementele lui sonore, imită anumite sunete și zgomote.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: MDN '08, DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
onomatologiesubstantiv feminin
- sinonime: onomastică
etimologie:
- onomatologie MDA2 DN MDN '00