10 definiții pentru onomastic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

onomastic, ~ă [At: HASDEU, I. C. I, 123 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr onomastique] 1 a Privitor la nume proprii, în special la nume de persoane. 2 a (Îs) Zi ~ă Zi în care cineva își serbează numele. 3 sf (Gmț; lpl) Ani. 4 sf Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii. 5 sf Totalitate a numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc. Si: onomatologie.

ONOMÁSTIC, -Ă, onomastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la nume proprii, în special la nume de persoane. ◊ Zi onomastică (adesea substantivat, f.) = zi în care cineva își serbează numele; ziua numelui. 2. S. f. Disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea, formarea și evoluția numelor proprii. 3. S. f. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc. – Din fr. onomastique.

ONOMÁSTIC, -Ă, onomastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la nume proprii, în special la nume de persoane. ◊ Zi onomastică (adesea substantivat, f.) = zi în care cineva își serbează numele; ziua numelui. 2. S. f. Disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea, formarea și evoluția numelor proprii. 3. S. f. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc. – Din fr. onomastique.

ONOMÁSTIC, -Ă, onomastici, -e, adj. Privitor la nume de persoane. Calendar onomastic.Zi onomastică (adesea substantivat, f.) = zi în care cineva își serbează numele; ziua numelui. O onomastică e un eveniment. important pentru o elevă din clasa a patra primară. C. PETRESCU, A. 449. Era zi de sărbătoare, onomastica sultanului. BART, S. M. 21.

ONOMÁSTIC, -Ă adj. Referitor la nume de persoane. ♦ Zi onomastică (și s.f.) = ziua numelui. [< fr. onomastique, cf. gr. onoma – nume].

ONOMÁSTIC, -Ă I. adj. referitor la nume de persoane. ♦ zi ~ă (și s. f.) = ziua numelui. II. s. f. 1. disciplină lingvistică care studiază numele proprii (de persoane). 2. totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, epocă etc.; onomatologie. (< fr. onomastique, gr. onomastikos)

onomastic a. 1. de nume personal: zi onomastică; 2. de nume proprii: vocabular onomastic.

*onomástic, -ă adj. (vgr. onomastikós, d. onomázo, numesc, ónoma, nume. V. omonim). Relativ la numele propriĭ; vocabular onomastic. Al numeluĭ propriŭ (de botez): Româniĭ sărbează zilele onomastice. S. f. Studiu numelor propriĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

onomástic adj. m., pl. onomástici; f. onomástică, pl. onomástice

onomástic adj. m., pl. onomástici; f. sg. onomástică, pl. onomástice


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ONOMÁSTIC, -Ă adj. (< fr. onomastique, cf. gr. onoma – nume, onomasia – nume specific): în sintagma nume onomastic (v.).

Intrare: onomastic
onomastic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • onomastic
  • onomasticul
  • onomasticu‑
  • onomastică
  • onomastica
plural
  • onomastici
  • onomasticii
  • onomastice
  • onomasticele
genitiv-dativ singular
  • onomastic
  • onomasticului
  • onomastice
  • onomasticei
plural
  • onomastici
  • onomasticilor
  • onomastice
  • onomasticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

onomastic

  • 1. Privitor la nume proprii, în special la nume de persoane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Calendar onomastic.
      surse: DLRLC
    • 1.1. adesea substantivat feminin Zi onomastică = zi în care cineva își serbează numele; ziua numelui.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • O onomastică e un eveniment important pentru o elevă din clasa a patra primară. C. PETRESCU, A. 449.
        surse: DLRLC
      • Era zi de sărbătoare, onomastica sultanului. BART, S. M. 21.
        surse: DLRLC

etimologie: