13 definiții pentru onomastică
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (4)
- jargon (1)
- sinonime (2)
Explicative DEX
ONOMASTICĂ s. f. 1. Știința care se ocupă cu studiul numelor proprii. 2. (Cu sens colectiv) Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă.
ONOMASTICĂ s.f. 1. Disciplină care studiază numele proprii. 2. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă; onomatologie. [Gen. -iei. / < fr. onomastique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONOMASTICĂ f. 1) Ansamblu de nume proprii dintr-o limbă. 2) Disciplină lingvistică care studiază numele proprii. 3) Zi a numelui. /<fr. onomastique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ONOMASTIC, -Ă, onomastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la nume proprii, în special la nume de persoane. ◊ Zi onomastică (adesea substantivat, f.) = zi în care cineva își serbează numele; ziua numelui. 2. S. f. Disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea, formarea și evoluția numelor proprii. 3. S. f. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc. – Din fr. onomastique.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONOMASTIC, -Ă, onomastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la nume proprii, în special la nume de persoane. ◊ Zi onomastică (adesea substantivat, f.) = zi în care cineva își serbează numele; ziua numelui. 2. S. f. Disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea, formarea și evoluția numelor proprii. 3. S. f. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc. – Din fr. onomastique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
ONOMASTIC, -Ă I. adj. referitor la nume de persoane. ♦ zi ~ă (și s. f.) = ziua numelui. II. s. f. 1. disciplină lingvistică care studiază numele proprii (de persoane). 2. totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, epocă etc.; onomatologie. (< fr. onomastique, gr. onomastikos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*onomástic, -ă adj. (vgr. onomastikós, d. onomázo, numesc, ónoma, nume. V. omonim). Relativ la numele propriĭ; vocabular onomastic. Al numeluĭ propriŭ (de botez): Româniĭ sărbează zilele onomastice. S. f. Studiu numelor propriĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
onomastică s. f., g.-d. art. onomasticii; pl. onomastici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!onomastică s. f., g.-d. art. onomasticii; pl. onomastici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
onomastică s. f., g.-d. art. onomasticii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
onomastică, gen. onomasticii
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Jargon
ONOMASTICĂ s. f. (< adj. onomastic, -ă < fr. onomastique, gr. onoma „nume”, onomasia „nume specific”): 1. disciplină care studiază originea, formarea și evoluția numelor proprii dintr-o limbă. 2. totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă istorică.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Sinonime
ONOMASTICĂ s. ziua (art.). (Când își serbează ~?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ONOMASTICĂ s. ziua (art.). (Cînd își serbează ~?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
onomastică, onomasticisubstantiv feminin
- 1. Disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea, formarea și evoluția numelor proprii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 2. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: onomatologie
etimologie:
- onomastique DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.