ondulare sf [At: ARISTIA, PLUT. / V: (reg) un~ / Pl: ~lări / E: ondula] 1 Legănare. 2 Încrețire a părului Si: buclare. 3 Operație tehnică prin care benzilor, tablelor metalice li se dă formă de valuri.

ONDULARE, ondulări, s. f. Acțiunea de a ondula și rezultatul ei. 1. Unduire, șerpuire. Își săvîrși neîntrerupt operația de cufundător și se întoarse la ostrovul nostru cu aceleași ondulări line de dihanie acvatică. SADOVEANU, N. F. 81. 2. Buclare, încrețire a părului.

ONDULARE s.f. Acțiunea de a ondula și rezultatul ei; vălurire; ondulație. [Var. undulare s.f. / < ondula].

ondola v vz ondula

ondula [At: HELIADE, O. I, 343 / V: (pop) un~, ~dola / Pzi: ~lez și (înv) ondul / E: fr onduler] 1 vi A se legăna ca undele apei Si: a se undui. 2 vi A prezenta un contur sinuos. 3 vi A descrie o linie cotită Si: a șerpui. 4 vt (C. i. părul) A bucla. 5 vt A da unei benzi sau unei table de metal, de piele etc. formă de valuri.

undula v vz ondula

undulare sf vz ondulare

ONDULA, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A se mișca, a se legăna ca undele, ca valurile apei; a se undui. Pe subt maluri nalte unde ondulau fire subțiri de rădăcini, bunicul a intrat cu crîsnicul. SADOVEANU, N. F. 29. Fiecare flacăre ondula ca vie. GALACTION, O. I 147. ◊ Fig. Frumusețea ei de miazăzi, ondulînd în rochia-i de horbotă albă ca într-un val de omăt, mă intimida. GALACTION, O. I 98. ♦ A descrie o linie, un contur sinuos, a șerpui. Șoseaua nu mai putea cuprinde șiragurile înțesate. Ca o omidă uriașă cu inele de fier, abia se tîra, ondulînd. SADOVEANU, M. C. 104. 2. Tranz. (Cu privire la părul capului) A bucla, a încreți, a face cîrlionți. Și-a ondulat părul la coafor. 3. Tranz. (Cu privire la table, benzi de metal etc.) A face să aibă formă de valuri. – Variantă: (rar) undula (HOGAȘ, H. 89) vb. I.

ONDULA vb. I. 1. intr. A se mișca, a se legăna (ca undele, ca valurile de apă); a avea ondulații. ♦ A șerpui. 2. tr. A încreți părul. [Var. undula vb. I. / < fr. onduler].

UNDULA vb. I. v. ondula.

UNDULARE s.f. v. ondulare.

ONDULA vb. I. intr. a se mișca, a se legăna. ◊ a descrie o linie sinuoasă, a șerpui. II. tr. a bucla, a încreți părul. (< fr. onduler)

A SE ONDULA se ~ează intranz. 1) (despre păr) A se face bucle; a deveni buclat; a se cârlionța; a se încreți; a se bucla. 2) (despre păr) A fi aranjat în bucle. 3) (despre materiale, stofe etc.) A căpăta formă de valuri. /<fr. onduler

A ONDULA ~ez 1. intranz. 1) A se legăna ca valurile unei ape; a undui. 2) A descrie o linie șerpuitoare; a șerpui. 2. tranz. A face să se onduleze. /<fr. onduler

ondulà v. V. undulà.

undulà v. 1. a avea o mișcare de undulațiune lentă dar sensibil: grânele undulează la suflarea vântului; 2. a da părului forma undelor (= fr. onduler).

*onduléz, V. undulez.

*unduléz v. intr. (lat. úndulo, -áre, după undulatus, undulat). Tălăzuĭesc, mă mișc (mă legăn) ca valurile marĭ: lanu de grîŭ undulează la suflarea vîntuluĭ. – Falsificațiunĭ cărturăreștĭ: a ondoĭa, a unduĭa și a undui (după fr. ondover): rochia-ĭ încrețită foșnea, unduĭa și fîlfîĭa pin odăĭ (Sadov. VR. 1911, 1, 15), grîŭ unduĭat de abureala vîntuluĭ (Chir. CL. 1910, 315). V. văluĭesc 2.

ondulare s. f., g.-d. art. ondulării; pl. ondulări

ondulare s. f., g.-d. art. ondulării; pl. ondulări

ondulare s. f., g.-d. art. ondulării; pl. ondulări

ondula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ondulez, 3 ondulează; conj. prez. 1 sg. să ondulez, 3 să onduleze

ondula (a ~) vb., ind. prez. 3 ondulează

ondula vb., ind. prez. 1 sg. ondulez, 3 sg. și pl. ondulează

ondulez.

ONDULARE s. 1. v. unduire. 2. buclare, cârlionțare, inelare, încrețire. (~ părului.)

ONDULARE s. 1. învălurare, unduire. (~ suprafeței unei ape.) 2. buclare, cîrlionțare, inelare, încrețire. (~ părului.)

ONDULA vb. 1. v. undui. (Suprafața apei se ~.) 2. a (se) bucla, a (se) cârlionța, a (se) inela, a (se) încreți, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) a (se) scârlionți. (Și-a ~ părul.)

ONDULA vb. 1. a (se) învălura, a (se) undui. (Suprafața apei se ~.) 2. a (se) bucla, a (se) cîrlionța, a (se) inela, a (se) încreți, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) a (se) scîrlionți. (Și-a ~ părul.)

ondula, ondulez v. r. (d. femei) a avea un mers provocator; a-și undui șoldurile.