2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ONDULÁRE, ondulări, s. f. Acțiunea de a ondula și rezultatul ei; unduire; șerpuire. ♦ Încrețire a părului; buclare, ondulație. [Var.: (pop.) unduláre s. f.] – V. ondula.

ONDULÁRE, ondulări, s. f. Acțiunea de a ondula și rezultatul ei; unduire; șerpuire. ♦ Încrețire a părului; buclare, ondulație. [Var.: (pop.) unduláre s. f.] – V. ondula.

ondulare sf [At: ARISTIA, PLUT. / V: (reg) un~ / Pl: ~lări / E: ondula] 1 Legănare. 2 Încrețire a părului Si: buclare. 3 Operație tehnică prin care benzilor, tablelor metalice li se dă formă de valuri.

ONDULÁRE, ondulări, s. f. Acțiunea de a ondula și rezultatul ei. 1. Unduire, șerpuire. Își săvîrși neîntrerupt operația de cufundător și se întoarse la ostrovul nostru cu aceleași ondulări line de dihanie acvatică. SADOVEANU, N. F. 81. 2. Buclare, încrețire a părului.

ONDULÁRE s.f. Acțiunea de a ondula și rezultatul ei; vălurire; ondulație. [Var. undulare s.f. / < ondula].

ONDULÁ, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A avea o mișcare ondulatorie, a se legăna ca undele apei; a se undui. ♦ A prezenta un contur sinuos; a șerpui; a se arcui. 2. Tranz. A da unei benzi, unei table formă de valuri, de ondulații. 3. Tranz. A face cârlionți; a bucla, a încreți părul. ◊ Refl. S-a ondulat singură. [Var.: (pop.) undulá vb. I] – Din fr. onduler.

ONDULÁ, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A avea o mișcare ondulatorie, a se legăna ca undele apei; a se undui. ♦ A prezenta un contur sinuos; a șerpui; a se arcui. 2. Tranz. A da unei benzi, unei table formă de valuri, de ondulații. 3. Tranz. A face cârlionți; a bucla, a încreți părul. ◊ Refl. S-a ondulat singură. [Var.: (pop.) undulá vb. I] – Din fr. onduler.

UNDULÁ vb. I v. ondula.

UNDULÁRE s. f. v. ondulare.

ondula [At: HELIADE, O. I, 343 / V: (pop) un~, ~dola / Pzi: ~lez și (înv) ondul / E: fr onduler] 1 vi A se legăna ca undele apei Si: a se undui. 2 vi A prezenta un contur sinuos. 3 vi A descrie o linie cotită Si: a șerpui. 4 vt (C. i. părul) A bucla. 5 vt A da unei benzi sau unei table de metal, de piele etc. formă de valuri.

ONDULÁ, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A se mișca, a se legăna ca undele, ca valurile apei; a se undui. Pe subt maluri nalte unde ondulau fire subțiri de rădăcini, bunicul a intrat cu crîsnicul. SADOVEANU, N. F. 29. Fiecare flacăre ondula ca vie. GALACTION, O. I 147. ◊ Fig. Frumusețea ei de miazăzi, ondulînd în rochia-i de horbotă albă ca într-un val de omăt, mă intimida. GALACTION, O. I 98. ♦ A descrie o linie, un contur sinuos, a șerpui. Șoseaua nu mai putea cuprinde șiragurile înțesate. Ca o omidă uriașă cu inele de fier, abia se tîra, ondulînd. SADOVEANU, M. C. 104. 2. Tranz. (Cu privire la părul capului) A bucla, a încreți, a face cîrlionți. Și-a ondulat părul la coafor. 3. Tranz. (Cu privire la table, benzi de metal etc.) A face să aibă formă de valuri. – Variantă: (rar) undulá (HOGAȘ, H. 89) vb. I.

ONDULÁ vb. I. 1. intr. A se mișca, a se legăna (ca undele, ca valurile de apă); a avea ondulații. ♦ A șerpui. 2. tr. A încreți părul. [Var. undula vb. I. / < fr. onduler].

ONDULÁ vb. I. intr. a se mișca, a se legăna. ◊ a descrie o linie sinuoasă, a șerpui. II. tr. a bucla, a încreți părul. (< fr. onduler)

A ONDULÁ ~éz 1. intranz. 1) A se legăna ca valurile unei ape; a undui. 2) A descrie o linie șerpuitoare; a șerpui. 2. tranz. A face să se onduleze. /<fr. onduler

A SE ONDULÁ se ~eáză intranz. 1) (despre păr) A se face bucle; a deveni buclat; a se cârlionța; a se încreți; a se bucla. 2) (despre păr) A fi aranjat în bucle. 3) (despre materiale, stofe etc.) A căpăta formă de valuri. /<fr. onduler

undulà v. 1. a avea o mișcare de undulațiune lentă dar sensibil: grânele undulează la suflarea vântului; 2. a da părului forma undelor (= fr. onduler).

*unduléz v. intr. (lat. úndulo, -áre, după undulatus, undulat). Tălăzuĭesc, mă mișc (mă legăn) ca valurile marĭ: lanu de grîŭ undulează la suflarea vîntuluĭ. – Falsificațiunĭ cărturăreștĭ: a ondoĭa, a unduĭa și a undui (după fr. ondover): rochia-ĭ încrețită foșnea, unduĭa și fîlfîĭa pin odăĭ (Sadov. VR. 1911, 1, 15), grîŭ unduĭat de abureala vîntuluĭ (Chir. CL. 1910, 315). V. văluĭesc 2.

arată toate definițiile

Intrare: ondulare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ondulare
  • ondularea
plural
  • ondulări
  • ondulările
genitiv-dativ singular
  • ondulări
  • ondulării
plural
  • ondulări
  • ondulărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • undulare
  • undularea
plural
  • undulări
  • undulările
genitiv-dativ singular
  • undulări
  • undulării
plural
  • undulări
  • undulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ondula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ondula
  • ondulare
  • ondulat
  • ondulatu‑
  • ondulând
  • ondulându‑
singular plural
  • ondulea
  • ondulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ondulez
(să)
  • ondulez
  • ondulam
  • ondulai
  • ondulasem
a II-a (tu)
  • ondulezi
(să)
  • ondulezi
  • ondulai
  • ondulași
  • ondulaseși
a III-a (el, ea)
  • ondulea
(să)
  • onduleze
  • ondula
  • ondulă
  • ondulase
plural I (noi)
  • ondulăm
(să)
  • ondulăm
  • ondulam
  • ondularăm
  • ondulaserăm
  • ondulasem
a II-a (voi)
  • ondulați
(să)
  • ondulați
  • ondulați
  • ondularăți
  • ondulaserăți
  • ondulaseți
a III-a (ei, ele)
  • ondulea
(să)
  • onduleze
  • ondulau
  • ondula
  • ondulaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • undula
  • undulare
  • undulat
  • undulatu‑
  • undulând
  • undulându‑
singular plural
  • undulea
  • undulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • undulez
(să)
  • undulez
  • undulam
  • undulai
  • undulasem
a II-a (tu)
  • undulezi
(să)
  • undulezi
  • undulai
  • undulași
  • undulaseși
a III-a (el, ea)
  • undulea
(să)
  • unduleze
  • undula
  • undulă
  • undulase
plural I (noi)
  • undulăm
(să)
  • undulăm
  • undulam
  • undularăm
  • undulaserăm
  • undulasem
a II-a (voi)
  • undulați
(să)
  • undulați
  • undulați
  • undularăți
  • undulaserăți
  • undulaseți
a III-a (ei, ele)
  • undulea
(să)
  • unduleze
  • undulau
  • undula
  • undulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ondulare undulare

etimologie:

  • vezi ondula
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

ondula undula

  • 1. intranzitiv A avea o mișcare ondulatorie, a se legăna ca undele apei; a se undui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: undui attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pe subt maluri nalte unde ondulau fire subțiri de rădăcini, bunicul a intrat cu crîsnicul. SADOVEANU, N. F. 29.
      surse: DLRLC
    • Fiecare flacăre ondula ca vie. GALACTION, O. I 147.
      surse: DLRLC
    • figurat Frumusețea ei de miazăzi, ondulînd în rochia-i de horbotă albă ca într-un val de omăt, mă intimida. GALACTION, O. I 98.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A prezenta un contur sinuos; a se arcui.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: arcui șerpui attach_file un exemplu
      exemple
      • Șoseaua nu mai putea cuprinde șiragurile înțesate. Ca o omidă uriașă cu inele de fier, abia se tîra, ondulînd. SADOVEANU, M. C. 104.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A da unei benzi, unei table formă de valuri, de ondulații.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 3. tranzitiv A face cârlionți; a încreți părul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: bucla încreți attach_file 2 exemple
    exemple
    • Și-a ondulat părul la coafor.
      surse: DLRLC
    • reflexiv S-a ondulat singură.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: