ondulare sf [At: ARISTIA, PLUT. / V: (reg) un~ / Pl: ~lări / E: ondula] 1 Legănare. 2 Încrețire a părului Si: buclare. 3 Operație tehnică prin care benzilor, tablelor metalice li se dă formă de valuri.

ONDULARE, ondulări, s. f. Acțiunea de a ondula și rezultatul ei. 1. Unduire, șerpuire. Își săvîrși neîntrerupt operația de cufundător și se întoarse la ostrovul nostru cu aceleași ondulări line de dihanie acvatică. SADOVEANU, N. F. 81. 2. Buclare, încrețire a părului.

ONDULARE s.f. Acțiunea de a ondula și rezultatul ei; vălurire; ondulație. [Var. undulare s.f. / < ondula].

undulare sf vz ondulare

UNDULARE s.f. v. ondulare.

ondulare s. f., g.-d. art. ondulării; pl. ondulări

ondulare s. f., g.-d. art. ondulării; pl. ondulări

ondulare s. f., g.-d. art. ondulării; pl. ondulări

ONDULARE s. 1. v. unduire. 2. buclare, cârlionțare, inelare, încrețire. (~ părului.)

ONDULARE s. 1. învălurare, unduire. (~ suprafeței unei ape.) 2. buclare, cîrlionțare, inelare, încrețire. (~ părului.)

ONDULARE s. f. Acțiunea de a ondula și rezultatul ei. 1. Legănare, unduire, șerpuire. Crestele de nisip mișcate de vînt păreau ondulări de valuri. brăescu, a. 226. Îi vedea sufletul ca ondularea unei ape limpezi. teodoreanu, m. ii, 187. Își săvîrși neîntrerupt operația de cufundător și se întoarse la ostrovul nostru cu aceleași ondulări line de dihanie acvatică. sadoveanu, o. xvii, 450. ◊ Fig. Clopotele începură să răspîndească iar în liniștea nopții undulările pline de vaier. agîrbiCEANU, a. 83. 2. Încrețire a părului, buclare. Părul lui Mițu e drept și ondularea rămîne rigidă. arghezi, c. j. 160. 3. Operație tehnică prin care materialelor metalice (benzilor, tablelor etc.) li se dă formă de valuri. cf. ltr. – PI.: ondulări. – Și: (popular) undulare s. f. ARISTIA, PLUT. – v. ondula.