15 definiții pentru bucla


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

buclá [At: EMINESCU, P. 220 / Pzi: ~léz / E: fr boucler] 1-2 vtr (D. păr) A (se) ondula. 2 vt (Pex) A modela în formă de buclă.

BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. Și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula.2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

BUCLÁ, buclez, vb. I. Tranz. (Cu privire Ia păr) A răsuci în bucle; a încreți, a cîrlionța. Unul caută-n oglindă de-și buclează al său păr. EMINESCU, O. I 130.

BUCLÁ, buclez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța. – Fr. boucler.

BUCLÁ vb. I. tr., refl. A(-și) răsuci părul în bucle, a (se) cârlionța, a(-și) încreți (părul). [P.i. -lez. / < fr. boucler].

BUCLÁ vb. tr., refl. a(-și) răsuci părul în bucle, a (se) cârlionța. (< fr. boucler)

A BUCLÁ ~éz tranz. (părul) A face să se bucleze; a cârlionța; a se ondula; a se încreți. [Sil. bu-cla] /<fr. boucler

A SE BUCLÁ se ~eáză intranz. (despre păr) A se răsuci, căpătând formă de buclă; a se cârlionța; a se ondula; a se încreți. [Sil. bu-cla] /<fr. boucler

buclà v. a face bucle, a încreți părul.

*bucléz v. tr. (fr. boucler). Barb. Încrețesc, cîrlionțez, fac păru în formă de bucle.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

buclá vb. (sil. -cla), ind. prez. 1 sg. bucléz, 3 sg. și pl. bucleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUCLA vb. a (se) cîrlionța, a (se) inela, a (se) încreți, a (se) ondula, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) a (se) scîrlionți. (Și-a ~ părul.)

Intrare: bucla
  • silabație: bu-cla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bucla
  • buclare
  • buclat
  • buclatu‑
  • buclând
  • buclându‑
singular plural
  • buclea
  • buclați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buclez
(să)
  • buclez
  • buclam
  • buclai
  • buclasem
a II-a (tu)
  • buclezi
(să)
  • buclezi
  • buclai
  • buclași
  • buclaseși
a III-a (el, ea)
  • buclea
(să)
  • bucleze
  • bucla
  • buclă
  • buclase
plural I (noi)
  • buclăm
(să)
  • buclăm
  • buclam
  • buclarăm
  • buclaserăm
  • buclasem
a II-a (voi)
  • buclați
(să)
  • buclați
  • buclați
  • buclarăți
  • buclaserăți
  • buclaseți
a III-a (ei, ele)
  • buclea
(să)
  • bucleze
  • buclau
  • bucla
  • buclaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bucla

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: cârlionța ondula încreți un exemplu
    exemple
    • Unul caută-n oglindă de-și buclează al său păr. EMINESCU, O. I 130.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat.
    surse: DEX '09

etimologie: