ondulație sf [At: IC. LUM. (1841) 386²/16 / V: (iuz) ~iune, (reg) ~dol~, undulațiune, (înv) undulăciune / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr ondulation, it ondulazione] 1 Mișcare unduioasă a unei suprafețe lichide Si: unduire. 2 (Ccr) Undă. 3 Alternare de proeminențe și adâncituri pe suprafața unui teren. 4 Curbură. 5 Încrețitură în formă de val a suprafeței unui obiect de tablă, de metal etc. 6 Bucle rezultate în urma ondulării părului.

ONDULAȚIE, ondulații, s. f. Ondulare. ♦ (Concretizat) Buclă, cută. ◊ Ondulație permanentă v. permanent.

ONDULAȚIE s.f. 1. Mișcare lentă, asemănătoare cu aceea a valurilor; ondulare. 2. Buclă, cută. ♦ Totalitatea undelor și a cutelor rezultate în urma ondulării părului. [Gen. -iei. / var. ondulațiune s.f. / cf. fr. ondulation, it. ondulazione].

ONDULAȚIE s. f. 1. mișcare lentă, asemănătoare cu aceea a valurilor. ◊ (geol.) deformare a unor straturi sedimentare, cu o rază mare de curbură. 2. buclă, cută. ◊ totalitatea undelor și a cutelor rezultate în urma ondulării părului. (< fr. ondulation, it. ondulazione)

ONDULAȚIE ~i f. 1) v. A ONDULA. 2) (la păr, țesături etc.) Curbură în formă de val. /<fr. ondulation, it. ondulazione

ondolație sf vz ondulație

ondulațiune sf vz ondulație

undulație sf vz ondulație

undulațiune sf vz ondulație

undulățiune sf vz ondulație

*ONDULAȚIUNE, ONDULAȚIE sf. 1 Mișcarea undelor unei apei cînd se aruncă ceva într’însa sau cînd suflă un vînt lin ¶ 2 Vibrațiunile repezi ale unui corp, de pildă ale unei frînghii, produc ondulațiuni în aer și acestea propagă sunetul ¶ 3 Mișcare lină care seamănă cu aceea a undelor: ondulațiunile unei holde de grîu; întinderi nemărginite de holde și de fînețe, legănate în ondulații dulci, largi, odihnitoare (VLAH.) ¶ 4 🌐 Ondulațiuni de teren, șir de mici ridicături și adîncături pe întinderea unui șes [fr.].

ONDULAȚIUNE s.f. v. ondulație.

*undulațiúne f. (lat. undulátio, -ónis, dedus din undulatus, undulat). Tălăzuire, mișcarea valurilor: undulațiunea măriĭ, (pin ext.) a unuĭ lan de grîŭ. Dealurĭ și văĭ (ca niște valurĭ înțepenite): undulațiunile terenuluĭ. – Și -áție. Fals ond-.

ondulație (desp. -ți-e) s. f., art. ondulația (desp. -ți-a), g.-d. art. ondulației; pl. ondulații, art. ondulațiile (desp. -ți-i-)

ondulație (-ți-e) s. f., art. ondulația (-ți-a), g.-d. art. ondulației; pl. ondulații, art. ondulațiile (-ți-i-)

ondulație s. f. (sil. -ți-e), art. ondulația (sil. -ți-a), g.-d. art. ondulației; pl. ondulații, art. ondulațiile (sil. -ți-i-)

ondulație

ONDULAȚIE s. 1. neregularitate, sinuozitate. (~iile unui teren.) 2. buclă.

ONDULAȚIE s. 1. neregularitate, sinuozitate. (~iile unui teren.) 2. buclă, cîrlionț, creț, inel, ondulă, val, zuluf, (rar) sfredel, sfredelitură, (reg.) scîrlionț, zgîrlăunte, (Ban.) cocor, (prin Munt. și Mold.) scir. (~ a părului cuiva.)

ONDULAȚIE s. f. 1. Mișcare unduioasă a unei suprafețe lichide; unduire. cf. stamati, d. Undulăciune numim mișcarea aceea a mării. fontanin, c. 29/9. Mișcarea talazurilor sau ondulațiunea. isis (1859), 262/34. Undulațiune, ...mișcarea undelor. baronzi, i. l. i, 215/5, cf. BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. ◊ Fig. Vecinica ondulație a vieții. vlahuță, d. 170. ♦ (Concretizat) Undă, val. Undulații seau valuri ale sîngelui. cornea, e. i, 179/34. ◊ (Prin analogie) Ondulații [ale aerului]. ic. lum. (1841), 3862/16. Ondulațiuni (talasuri) ale luminei. barasch, m. iii, 13/15. Întinderi nemărginite de holde și de finețe, legănate în ondulații dulci, largi, odihnitoare. vlahuță, ap. cade. 2. Alternare de proeminențe și adîncituri pe suprafața unui teren, în formă de valuri. Munți și colnice încă din mijlocul Germaniei nu se mai văd, afară de cîteva undulații de pămînt, și acelea rare. codru-drăgușanu, c. 184, cf. scriban, d. Pe ondulațiile dunei apar și dispar capricios șiraguri și încrucișări de plante. sadoveanu, o. ix, 280. ♦ Curbură, sinuozitate. Va fi necesar ca vătala, în timpul condensării, să reducă ondulația la o linie dreaptă. ionescu-muscel, țes. 514. ♦ Încrețitură în formă de val a suprafeței unui obiect de tablă, de metal etc. Cf. ltr. 3. Totalitatea buclelor și a cutelor rezultate în urma ondulării părului. Cf. dl, dm. ◊ Ondulație permanentă v. permanent. ◊ (Prin analogie) Păsările tinere au pe cap ondulații de nuanță roșu-ruginie. linția, p. ii, 75, cf. 134. – Pronunțat: -ți-e. – pl.: ondulații. – Și: ondulațiune, (regional) ondolație (com. din alba iulia și din orăștie), undulație, undulațiune, (învechit) undulăciune s. f. – Din fr. ondulation, it. ondulazione. – Undulație, undulațiune, undulăciune, prin apropiere de undă.