ONDULARE s. f. Acțiunea de a ondula și rezultatul ei. 1. Legănare, unduire, șerpuire. Crestele de nisip mișcate de vînt păreau ondulări de valuri. brăescu, a. 226. Îi vedea sufletul ca ondularea unei ape limpezi. teodoreanu, m. ii, 187. Își săvîrși neîntrerupt operația de cufundător și se întoarse la ostrovul nostru cu aceleași ondulări line de dihanie acvatică. sadoveanu, o. xvii, 450. ◊ Fig. Clopotele începură să răspîndească iar în liniștea nopții undulările pline de vaier. agîrbiCEANU, a. 83. 2. Încrețire a părului, buclare. Părul lui Mițu e drept și ondularea rămîne rigidă. arghezi, c. j. 160. 3. Operație tehnică prin care materialelor metalice (benzilor, tablelor etc.) li se dă formă de valuri. cf. ltr. – PI.: ondulări. – Și: (popular) undulare s. f. ARISTIA, PLUT. – v. ondula.