OLOI¹, oloaie, s. n. (Pop. și fam.) Augmentativ al lui oală. – Oală + suf. -oi.

oloi² sn [At: N. TEST. (1648) 191^v/9 / V: (reg) ul~ / Pl: ~uri / E: mg olaj] 1 (Îvp) Ulei. 2 (Reg; îs) ~ de lemn Untdelemn. 3 (Reg; îs) ~ de lampă Petrol. 4 (Rar) Vopsea de ulei.

oloi³ vt [At: DLR / V: (reg; cscj) ~a / Pzi: ~esc / E: oloi²] (Reg) A uleia.

oloi¹ sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~oaie / E: oală + -oi] 1-2 (Reg; șdp) Oală (mare).

OLOI¹, oloaie, s. n. Augmentativ al lui oală. – Oală + suf. -oi.

OLOI, oloiuri, s. n. (Regional) Ulei. Își descoperiră capetele pieptănate cu cărare la mijloc și unse cu oloiuri mirositoare. SADOVEANU, O. I 297. Țuțuienii... sînt vestiți pentru teascurile de făcut oloi. CREANGĂ, A. 72. Rana se unge cu oloi de cînepă și buba trece. ȘEZ. III 176. ♦ Vopsea de ulei. Un vechi portret zugrăvit în oloi. EMINESCU, N. 58.

OLOI ~uri n. pop. v. ULEI. /ung. olaj

olóĭ n., pl. urĭ (ung. olaj. V. uleĭ 1). Est. Uleĭ.

oloia v vz oloi³

uloi² sn vz oloi²

uloi¹ sn vz oloi¹

OLOIU (pl. -iuri, -oaie) sn. Mold. Trans. Uleiu: sămînța de cînepă se făcea ~, pîrîind sub talpele noastre (CRG.); un vechiu portret zugrăvit în ~ (EMIN.); fata ...aduse nește oloaie și-l unse (RET.) [ung. olaj].

oloiu n. Mold. uleiu: un portret zugrăvit în oloiu EM. [Rut. OLOĬ = rus. OLEĬ].

1) uléĭ n., pl. urĭ (vsl. olĭeĭ, ĭelĭeĭ, d. lat. óleum și vgr. élaion; sîrb. olaj, uleĭ, ulje, undelemn; rut. oloĭ, pol. olej; ung. olaj; germ. oel). Vest. Undelemn scos din nucĭ, cînepă, in, rapiță ș. a. – În est oloĭ (ung.)

oloi¹ (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oloiesc, 3 sg. oloiește, imperf. 1 oloiam; conj. prez. 1 sg. să oloiesc, 3 să oloiască

oloi³ (ulei) (înv., pop.) s. n., pl. oloiuri

oloi² (oală mare) (pop., fam.) s. n., pl. oloaie

oloi¹ (pop., fam.) (oală mare) s. n., pl. oloaie

oloi³ (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oloiesc, imperf. 3 sg. oloia; conj. prez. 3 să oloiască

oloi² (ulei) (înv., pop.) s. n., pl. oloiuri

oloi (oală mare) s. n., pl. oloaie

oloi (ulei) s. n., pl. oloiuri

oloi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oloiesc, imperf. 3 sg. oloia; conj. prez. 3 sg. și pl. oloiască

ulei¹ (lichid gras) s. n., (sorturi) pl. uleiuri

ulei² (trunchi de copac; vas; stup) (reg.) s. n., pl. uleie

OLOI s. v. ulei, untdelemn.

oloi s. v. ULEI. UNTDELEMN.

olói, oloiuri, (oleu), s.n. (pop.) 1. Ulei, undelemn. ■ Oloi de sâmburi = ulei din semințe de dovleac; oloi de rujă = ulei din semințe de floarea-soarelui: „Dacă facem descântecul peste horincă sau vin, atunci să bei puțin, iar dacă-l facem peste oleu de olivă, atunci să se ungă” (Bârlea, 1924: 406). 2. Petrol (pentru lampă), în expr. oloi de ars sau oloi puturos; naft, dohot, hopâc, opaiț. – Din magh. olaj „ulei” (DEX, MDA).

oloi, oloiuri, (oleu), s.n. – (pop.) 1. Ulei, undelemn. Oloi de sâmburi = ulei din semințe de dovleac; oloi de rujă = ulei din semințe de floarea-soarelui: „Dacă facem descântecul peste horincă sau vin, atunci să bei puțin, iar dacă-l facem peste oleu de olivă, atunci să se ungă” (Bârlea, 1924: 406). 2. Petrol (pentru lampă), în expr. oloi de ars (Rona, Giulești, Budești, Mara) sau oloi puturos (Mara); naft, dohot, hopâc, opaiț (ALRRM, 1971: 330). – Din magh. olaj „ulei” (Scriban; Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

oloi, (oleu), s.n. – (pop.) 1. Ulei, undelemn. Oloi de sâmburi = ulei din semințe de dovleac; oloi de rujă = ulei din semințe de floarea-soarelui: „Dacă facem descântecul peste horincă sau vin, atunci să bei puțin, iar dacă-l facem peste oleu de olivă, atunci să se ungă” (Bârlea 1924: 406). 2. Petrol (pentru lampă), în expr. oloi de ars (Rona, Giulești, Budești, Mara) sau oloi puturos (Mara); naft, dohot, hopâc, opaiț (ALR 1971: 330). – Din sl. olej.

oloia, oloiez, vb. tranz. – A unge cu ulei. – Din oloi „a uleia” (MDA).