OLOl² s. n. (Învechit și popular) Ulei. Pentru mărturisitura domnului au fost aruncat într-o cadă de oloiu fierbinte. n. test. (1648), 191^v/9. Iară răii să n-ajungă Cu oloi capul să-mi ungă. dosoftei, ps. 474/14. Sămînța de cînepă se făcea oloi, părăind sub talpele noastre. creangă, a. 99. Băiete, dă-mi niște oloi de in, să pot mînca mazărea asta bătută. d. zamfirescu, t. s. 11, cf. pamfile, i. c. 236, dr. iv, 156. Își descoperiră capetele... unse cu oloiuri mirositoare. sadoveanu, o. i, 50. Oloiul... se face din sămînță de cînepă. șez. viii, 38, cf. alr ii/i h 179, a i 22, v 14, vi 9, 14, 19, 26. ◊ (Regional) Oloi de lemn = untdelemn. alr ii 3 653/95, 219, 228, 250, 260, 279, 284, 316, 334, 346, 349, 574. ♦ (Regional, și în sintagma oloi de loampă) Petrol. alr i 1607/223, cf. 227, 229, 266, Mat. dialect, i, 184. ♦ (Rar) Vopsea de ulei. Umbra sa... deveni clară, ca un vechi portret zugrăvit în oloi. eminescu, n. 58. – PI.: oloiuri. – Și: (regional) uloi s. n. alr I 1607/9,12,96,107,112,118, alr ii 3652/27, 29, 76, 102, 105, 537, 551, 833. – Din magh. olaj.