3 intrări
36 de definiții

Explicative DEX

OLOI3, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi2.

OLOI3, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi2.

OLOI1, oloaie, s. n. (Pop. și fam.) Augmentativ al lui oală. – Oală + suf. -oi.

OLOI2, oloiuri, s. n. (Înv. și pop.) Ulei. ♦ (Rar) Vopsea de ulei. – Din magh. olaj.

OLOI2, oloiuri, s. n. (Înv. și pop.) Ulei. ♦ (Rar) Vopsea de ulei. – Din magh. olaj.

oloi3 vt [At: DLR / V: (reg; cscj) ~a / Pzi: ~esc / E: oloi2] (Reg) A uleia.

oloi1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~oaie / E: oală + -oi] 1-2 (Reg; șdp) Oală (mare).

oloi2 sn [At: N. TEST. (1648) 191v/9 / V: (reg) ul~ / Pl: ~uri / E: mg olaj] 1 (Îvp) Ulei. 2 (Reg; îs) ~ de lemn Untdelemn. 3 (Reg; îs) ~ de lampă Petrol. 4 (Rar) Vopsea de ulei.

OLOI1, oloaie, s. n. Augmentativ al lui oală. – Oală + suf. -oi.

OLOI, oloiuri, s. n. (Regional) Ulei. Își descoperiră capetele pieptănate cu cărare la mijloc și unse cu oloiuri mirositoare. SADOVEANU, O. I 297. Țuțuienii... sînt vestiți pentru teascurile de făcut oloi. CREANGĂ, A. 72. Rana se unge cu oloi de cînepă și buba trece. ȘEZ. III 176. ♦ Vopsea de ulei. Un vechi portret zugrăvit în oloi. EMINESCU, N. 58.

OLOI ~uri n. pop. v. ULEI. /ung. olaj

olóĭ n., pl. urĭ (ung. olaj. V. uleĭ 1). Est. Uleĭ.

oloia v vz oloi3

uloi2 sn vz oloi2

uloi1[1] sn vz oloi1

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

OLOIU (pl. -iuri, -oaie) sn. Mold. Trans. Uleiu: sămînța de cînepă se făcea ~, pîrîind sub talpele noastre (CRG.); un vechiu portret zugrăvit în ~ (EMIN.); fata ...aduse nește oloaie și-l unse (RET.) [ung. olaj].

oloiu n. Mold. uleiu: un portret zugrăvit în oloiu EM. [Rut. OLOĬ = rus. OLEĬ].

1) uléĭ n., pl. urĭ (vsl. olĭeĭ, ĭelĭeĭ, d. lat. óleum și vgr. élaion; sîrb. olaj, uleĭ, ulje, undelemn; rut. oloĭ, pol. olej; ung. olaj; germ. oel). Vest. Undelemn scos din nucĭ, cînepă, in, rapiță ș. a. – În est oloĭ (ung.)

Ortografice DOOM

oloi1 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oloiesc, 3 sg. oloiește, imperf. 1 oloiam; conj. prez. 1 sg. să oloiesc, 3 să oloiască

oloi2 (oală mare) (pop., fam.) s. n., pl. oloaie

oloi3 (ulei) (înv., pop.) s. n., pl. oloiuri

oloi3 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oloiesc, imperf. 3 sg. oloia; conj. prez. 3 să oloiască

oloi2 (ulei) (înv., pop.) s. n., pl. oloiuri

oloi1 (pop., fam.) (oală mare) s. n., pl. oloaie

oloi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oloiesc, imperf. 3 sg. oloia; conj. prez. 3 sg. și pl. oloiască

oloi (ulei) s. n., pl. oloiuri

oloi (oală mare) s. n., pl. oloaie

ulei2 (trunchi de copac; vas; stup) (reg.) s. n., pl. uleie

ulei1 (lichid gras) s. n., (sorturi) pl. uleiuri

Sinonime

OLOI s. v. ulei, untdelemn.

oloi s. v. ULEI. UNTDELEMN.

Arhaisme și regionalisme

olói, oloiuri, (oleu), s.n. (pop.) 1. Ulei, undelemn. ■ Oloi de sâmburi = ulei din semințe de dovleac; oloi de rujă = ulei din semințe de floarea-soarelui: „Dacă facem descântecul peste horincă sau vin, atunci să bei puțin, iar dacă-l facem peste oleu de olivă, atunci să se ungă” (Bârlea, 1924: 406). 2. Petrol (pentru lampă), în expr. oloi de ars sau oloi puturos; naft, dohot, hopâc, opaiț. – Din magh. olaj „ulei” (DEX, MDA).

oloi, oloiuri, (oleu), s.n. – (pop.) 1. Ulei, undelemn. Oloi de sâmburi = ulei din semințe de dovleac; oloi de rujă = ulei din semințe de floarea-soarelui: „Dacă facem descântecul peste horincă sau vin, atunci să bei puțin, iar dacă-l facem peste oleu de olivă, atunci să se ungă” (Bârlea, 1924: 406). 2. Petrol (pentru lampă), în expr. oloi de ars (Rona, Giulești, Budești, Mara) sau oloi puturos (Mara); naft, dohot, hopâc, opaiț (ALRRM, 1971: 330). – Din magh. olaj „ulei” (Scriban; Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

oloi, (oleu), s.n. – (pop.) 1. Ulei, undelemn. Oloi de sâmburi = ulei din semințe de dovleac; oloi de rujă = ulei din semințe de floarea-soarelui: „Dacă facem descântecul peste horincă sau vin, atunci să bei puțin, iar dacă-l facem peste oleu de olivă, atunci să se ungă” (Bârlea 1924: 406). 2. Petrol (pentru lampă), în expr. oloi de ars (Rona, Giulești, Budești, Mara) sau oloi puturos (Mara); naft, dohot, hopâc, opaiț (ALR 1971: 330). – Din sl. olej.

oloia, oloiez, vb. tranz. – A unge cu ulei. – Din oloi „a uleia” (MDA).

Tezaur

OLOI3 vb. IV. Tranz. (Regional) A uleia. com. din traniș – zălau. – prez. ind.: oloiesc. – Și: oloia vb. I. com. din hereclean – zălau. – v. oloi2.

OLOl2 s. n. (Învechit și popular) Ulei. Pentru mărturisitura domnului au fost aruncat într-o cadă de oloiu fierbinte. n. test. (1648), 191v/9. Iară răii să n-ajungă Cu oloi capul să-mi ungă. dosoftei, ps. 474/14. Sămînța de cînepă se făcea oloi, părăind sub talpele noastre. creangă, a. 99. Băiete, dă-mi niște oloi de in, să pot mînca mazărea asta bătută. d. zamfirescu, t. s. 11, cf. pamfile, i. c. 236, dr. iv, 156. Își descoperiră capetele... unse cu oloiuri mirositoare. sadoveanu, o. i, 50. Oloiul... se face din sămînță de cînepă. șez. viii, 38, cf. alr ii/i h 179, a i 22, v 14, vi 9, 14, 19, 26. ◊ (Regional) Oloi de lemn = untdelemn. alr ii 3 653/95, 219, 228, 250, 260, 279, 284, 316, 334, 346, 349, 574. ♦ (Regional, și în sintagma oloi de loampă) Petrol. alr i 1607/223, cf. 227, 229, 266, Mat. dialect, i, 184. ♦ (Rar) Vopsea de ulei. Umbra sa... deveni clară, ca un vechi portret zugrăvit în oloi. eminescu, n. 58. – PI.: oloiuri. – Și: (regional) uloi s. n. alr I 1607/9,12,96,107,112,118, alr ii 3652/27, 29, 76, 102, 105, 537, 551, 833. – Din magh. olaj.

OLOl1 s. n. (Regional) Augmentativ al lui oală (I 1). cf. ANON. CAR., SĂGHINESCU, v. 97, bul. Fil. vii-viii, 111. Vasele pentru gătirea bucatelor sînt: oala, tingerea, tigaia, oloiu... h iii 229, cf. 269, com. marian. – PI.: oloaie. – Oală + suf. -oi.

Intrare: oloi (oală)
oloi2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oloi
  • oloiul
  • oloiu‑
plural
  • oloaie
  • oloaiele
genitiv-dativ singular
  • oloi
  • oloiului
plural
  • oloaie
  • oloaielor
vocativ singular —
plural —
uloi1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uloi
  • uloiul
plural
  • uloaie
  • uloaiele
genitiv-dativ singular
  • uloi
  • uloiului
plural
  • uloaie
  • uloaielor
vocativ singular —
plural —
Intrare: oloi (ulei)
oloi1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oloi
  • oloiul
  • oloiu‑
plural
  • oloiuri
  • oloiurile
genitiv-dativ singular
  • oloi
  • oloiului
plural
  • oloiuri
  • oloiurilor
vocativ singular —
plural —
uloi2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uloi
  • uloiul
plural
  • uloiuri
  • uloiurile
genitiv-dativ singular
  • uloi
  • uloiului
plural
  • uloiuri
  • uloiurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: oloi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oloi
  • oloire
  • oloit
  • oloitu‑
  • oloind
  • oloindu‑
singular plural
  • oloiește
  • oloiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oloiesc
(să)
  • oloiesc
  • oloiam
  • oloii
  • oloisem
a II-a (tu)
  • oloiești
(să)
  • oloiești
  • oloiai
  • oloiși
  • oloiseși
a III-a (el, ea)
  • oloiește
(să)
  • oloiască
  • oloia
  • oloi
  • oloise
plural I (noi)
  • oloim
(să)
  • oloim
  • oloiam
  • oloirăm
  • oloiserăm
  • oloisem
a II-a (voi)
  • oloiți
(să)
  • oloiți
  • oloiați
  • oloirăți
  • oloiserăți
  • oloiseți
a III-a (ei, ele)
  • oloiesc
(să)
  • oloiască
  • oloiau
  • oloiră
  • oloiseră
oloia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oloi, oloaiesubstantiv neutru

etimologie:
  • Oală + -oi. DEX '09 MDA2 DEX '98

oloi, oloiurisubstantiv neutru

  • 1. învechit popular Ulei. DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 DLRLC
    • format_quote Își descoperiră capetele pieptănate cu cărare la mijloc și unse cu oloiuri mirositoare. SADOVEANU, O. I 297. DLRLC
    • format_quote Țuțuienii... sînt vestiți pentru teascurile de făcut oloi. CREANGĂ, A. 72. DLRLC
    • format_quote Rana se unge cu oloi de cînepă și buba trece. ȘEZ. III 176. DLRLC
    • format_quote Sămînța de cînepă se făcea oloi, pîrîind sub talpele noastre. (CRG.) CADE
    • format_quote Fata ... aduse nește oloaie și-l unse. (RET.) CADE
    • 1.1. rar Vopsea de ulei. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un vechi portret zugrăvit în oloi. EMINESCU, N. 58. DLRLC
    • 1.2. regional (în) sintagmă Oloi de lemn = untdelemn. MDA2
    • 1.3. regional (în) sintagmă Oloi de lampă = petrol. MDA2
etimologie:

oloi, oloiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.