2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OLIMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (2). 2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din fr. olympique.

OLIMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (2). 2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din fr. olympique.

olimpic, ~ă a [At: VALIAN, V. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr olympique] 1 (Îs) Jocuri ~e Întreceri sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile noastre sub formă de competiții internaționale complexe Si: olimpiadă. 2 Care ține de întrecerile sportive desfășurate în cadrul unei olimpiade (2) Si: (înv) olimpicesc (1). 3 Care aparține Olimpului Si: (înv) olimpicesc (2). 4 (Pex) Divin. 5 (Fig) Maiestuos. corectat(ă)

OLIMPIC, -Ă, olimpici, -e, adj. 1. (În expr.) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic (o dată la patru ani) inițiate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale. 2. Care ține de jocurile desfășurate în cadrul unei olimpiade. Record olimpic. Campion olimpic. 3. (Rar) Olimpian, maiestos. Le suport însă toate tenin, stoic, olimpic. C. PETRESCU, A. R. 30. ◊ (Adverbial) Olimpic și cu glasul sfînt Citea poetul. COȘBUC, P. I 86.

OLIMPIC, -Ă adj. 1. Olimpian. 2. Jocuri olimpice = olimpiadă (1,2). 3. Referitor la jocurile desfășurate în cadrul unei olimpiade. // s.m. și f. Participant la o olimpiadă. [< fr. olympique, cf. Olimp – cel mai mare munte din Peninsula Balcanică, socotit de greci reședința zeilor].

OLIMPIC, -Ă I. adj. 1. olimpian. 2. jocuri ~e = jocuri sportive organizate de vechii greci din patru în patru ani în Olimpia (Peloponez) în cinstea lui Zeus, reluate în timpurile noastre sub formă de competiții internaționale complexe; olimpiadă (2). 3.referitor la jocurile din cadrul unei olimpiade. II. s. m. participant la o olimpiadă. (< fr. olympique, lat. olympicus, gr. olympikos)

OLIMPIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de Olimp; propriu Olimpului. ◊ Jocuri ~ce a) competiții sportive în cinstea lui Zeus, organizate în Grecia antică o dată la patru ani; b) competiții sportive cu aceeași periodicitate, organizate în perioada modernă. 2) fig. v. OLIMPIAN. /<fr. olimpique

olimpic a. se zice de jocurile serbate din patru în patru ani, la Olimpia, în onoarea lui Jupiter Olimpianul.

*olímpic, -ă adj. (vgr. olympikos, din orașu Olimpia, de la jocurile de acolo; lat. olýmpicus). Din muntele Olimp: Joĭe Olimpícu (cu majusculă, fiindcă e un supranume al luĭ Joĭe), zeiĭ olimpicĭ. Din saŭ de la orașu Olimpia: jocurile olimpice se celebraŭ, la vechiĭ Grecĭ, din 4 în 4 anĭ în onoarea luĭ Joĭe lîngă Olimpĭa. De la jocurile olimpice: coronă olimpică. Fig. Plin de nobleță, de majestate (ca Joĭe Olimpicu): privire olimpică saŭ (maĭ des) olimpiană.

Olympice (Jocuri), n. pl. V. Vocabular.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

olimpic adj. m., s. m., pl. olimpici; adj. f., s. f. olimpică, pl. olimpice

!olimpic adj. m., s. m., pl. olimpici; adj. f., s. f. olimpică, pl. olimpice

olimpic adj. m., pl. olimpici; f. sg. olimpică, pl. olimpice

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OLIMPÍC, -Ă (< fr.; {s} gr. olympicos „din Olimpia”) adj., s. m. 1. Adj. Jocuri olimpice = competiții sportive internaționale complexe deschise, la Atena, la 6 apr. 1896, considerate primele olimpiade de vară moderne, cu participarea a 285 persoane din 13 țări. J. o. sunt de vară (cu un interval de 4 ani) și de iarnă (din 1924), o dată la patru ani. În 1992 s-a hotărât disputarea celor de iarnă în 1994 și apoi la patru ani pentru a se evita suprapunerea celor două cicluri olimpice. Numărul disciplinelor a variat în timp. Din cauza războiului, în 1916, 1940 și 1944 nu s-au desfășurat jocuri. Drapelul olimpic a fost conceput (1913) de Pierre de Coubertin, iar emblema, cinci cercuri de culori diferite (pentru fiecare continent), a fost inaugurată la olimpiada din 1920; olimpiadă (2). Începând din anul 1952 sportivii români au cucerit numeroase titluri olimpice. 2. Adj. Care se referă la Jocurile olimpice. 3. Adj. Care aparține Olimpului. 4. S. m. Participant la o olimpiadă.

COMITETUL INTERNAȚIONAL OLIMPIC (C.I.O.), organ suprem al mișcării olimpice internaționale avînd atribuția de a asigura desfășurarea regulată a Jocurilor Olimpice, de a încuraja organizarea competițiilor de amatori, de a orienta și a menține sportul în spiritul idealului olimpic, încurajînd și consolidînd prietenia între sportivii tuturor țărilor. A fost înființat la 23 iunie 1894 de Pierre de Coubertin. Este alcătuit din membri ai comitetelor naționale olimpice, afiliate lui.

COMITETUL OLIMPIC ROMÂN (C.O.R.), organ înființat în anul 1914, avînd ca principal scop dezvoltarea și protejarea mișcării olimpice și a sportului amator. Afiliat la Comitetul Internațional Olimpic.

OLIMPIC ’64, grup pop-rock românesc, activ în 1964-1972. Constituit din Dimitrie „Piki” Inglesis (voce, chitară), Costin Petrescu (baterie), Dinu Rădescu (bas), Alexandru Preda (chitară). Deschizători de drum în pop-rockul românesc („Ploaia va veni”, „Vinovații fără vină”, „Balada bradului de iarnă”).

Intrare: olimpic (adj.)
olimpic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olimpic
  • olimpicul
  • olimpicu‑
  • olimpică
  • olimpica
plural
  • olimpici
  • olimpicii
  • olimpice
  • olimpicele
genitiv-dativ singular
  • olimpic
  • olimpicului
  • olimpice
  • olimpicei
plural
  • olimpici
  • olimpicilor
  • olimpice
  • olimpicelor
vocativ singular
plural
Intrare: olimpic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olimpic
  • olimpicul
  • olimpicu‑
plural
  • olimpici
  • olimpicii
genitiv-dativ singular
  • olimpic
  • olimpicului
plural
  • olimpici
  • olimpicilor
vocativ singular
  • olimpicule
  • olimpice
plural
  • olimpicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

olimpic, olimpicăadjectiv

  • 1. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Record olimpic. Campion olimpic. DLRLC
  • 2. figurat rar Majestuos, olimpian. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Le suport însă toate senin, stoic, olimpic. C. PETRESCU, A. R. 30. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Olimpic și cu glasul sfînt Citea poetul. COȘBUC, P. I 86. DLRLC
  • chat_bubble (în) sintagmă Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

olimpic, olimpicisubstantiv masculin
olimpică, olimpicesubstantiv feminin

  • 1. Participant la o olimpiadă. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic