OLIMPIC, -Ă adj. 1. (În sintagma) Jocuri olimpice = întreceri sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile noastre sub formă de competiții internaționale complexe; olimpiadă (2). cf. valian, v., șăineanu. Reprezentanții sportului nostru vor avea de înfruntat pe sportivii altor țări în cadrul jocurilor olimpice de la Helsinki. scînteia, 1952, nr. 2 384, cf. sp. pop. 4 200, 8/1. 2. Care ține de întrecerile sportive desfășurate în cadrul unei olimpiade. dicț. 3. Care aparține Olimpului; p. ext. ceresc, divin. cf. polizu. Olimpicele vîrfuri s-atingă năzuiesc. i. negruzzi, ap. ddrf, cf. barcianu, alexi, w. ♦ Fig. Maiestuos, impunător. În părul bogat și negru ce-i încununa fruntea olimpică nu se zăreau decît foarte puține fire albe. beniuc, m. c. i, 117. ◊ (Adverbial) Olimpic și cu glasul sfînt Citea poetul. coșbuc, p. i, 86. Le suport însă toate senin, stoic, olimpic. c. petbescu, a. r. 30. – pl.: olimpici, -e. – Din fr. olympique.