OLIMPIAN, -Ă, olimpieni, -e, adj. 1. Care aparține lumii zeilor din Antichitatea greacă; din Olimp. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător. 2. (Fig.; despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Senin (2). [Pr.: -pi-an] – Din fr. olympien.

olimpian, ~ă a [At: CARAGIALE, ap. CADE / P: ~pi-an / Pl: ~ieni, ~e / E: fr olympien] 1 Care aparține zeilor din Antichitatea greacă Si: (rar) olimpianic. 2 Din Olimp. 3 (Fig) Maiestuos.

*OLIMPIAN adj. 1 🏛 Care face parte din Olimp: zeii ~i, cei doisprezece zei mari ¶ 2 🏛 Supranume al lui Jupiter și al Junonei: Jupiter ~ul ¶ 3 Ⓕ Măreț, maiestuos, impunător: poetul a înaintat pînă la masă și, cu glas ~, a tunat: pace! (CAR.) [fr.].

OLIMPIAN, -Ă, olimpieni, -e, adj. 1. Care aparține lumii zeilor din antichitatea greacă; din Olimp. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător. 2. (Fig.; despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Senin (2). [Pr.: -pi-an] – Din fr. olympien.

OLIMPIAN, -Ă, olimpieni, -e, adj. Care aparține lumii zeilor din antichitatea greacă; din Olimp. Pentru mine erai zeul unui mit olimpian. MACEDONSKI, O. I 75. ♦ Fig. Maiestos, impunător, solemn. Octogenarul satului, cu înfățișarea lui olimpiană, stă nemișcat și privește cu drag nebunia nevinovată a tineretului. HOGAȘ, DR. II 190. – Pronunțat: -pi-an.

OLIMPIAN, -Ă adj. Din lumea zeilor; olimpic (1). ♦ (Fig.) Măreț, divin, impunător; senin. [Pron. -pi-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. olympien].

OLIMPIAN, Ă adj. 1. referitor la Olimp; olimpic (I, 1). 2. (fig.) maiestuos, impunător; senin. (< fr. olympien)

OLIMPIAN ~ană (~eni ~ene) 1) Care ține de zeii din Olimp; propriu zeilor din Olimp. 2) fig. Care este plin de măreție; maiestuos. Înfățișare ~ană. [Sil. -pi-an] /<fr. olympien

olimpian a. 1. care este din Olimp: divinități olimpiene; 2. unul din supranumele lui Jupiter; 3. fig. maiestos: frunte olimpiană.

*olimpián, -ă adj. (d. vgr. olýmpios din Olimp; lat. olýmpius). Olimpic.

Olympieni m. pl. trib de Români macedoneni locuitori în Olymp.

olimpian (desp. -pi-an) adj. m., pl. olimpieni (desp. -pi-eni); f. olimpiană, pl. olimpiene

olimpian (-pi-an) adj. m., pl. olimpieni (-pi-eni); f. olimpiană, pl. olimpiene

olimpian adj. m. (sil. -pi-an), pl. olimpieni (sil. -pi-eni); f. sg. olimpiana, pl. olimpiene

olimpian, -eni.

OLIMPIÁN, -Ă (< fr.; {s} gr. olympos, de la n. pr. Olimp) adj. 1. Care aparține zeilor din Antichitatea greacă; din Olimp. ◊ Zeii olimpieni = denumire dată în mitologia greacă zeilor principali, care își aveau lăcașul pe muntele Olimp și care, sub cârmuirea lui Zeus, guvernau lumea; descendenți ai lui Cronos și ai Reei, ei formează a doua generație de zei, după titani. ♦ Fig. Maiestuos, impunător, măreț. 2. (Despre oameni sau, p. ext. despre expresia feței) Senin ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care exprimă calm, liniște sufletească.

Olimpianul = Olympius.

Olimpieni = Olympii.

OLIMPIAN adj. v. senin.

OLIMPIAN, -Ă adj. Care aparține zeilor din antichitatea greacă; din Olimp. cf. barcianu, alexi, w. Pentru mine erai zeul unui mit olimpian. MACEDONSKI, O. I, 75, cf. ȘĂINEANU, SCRIBAN, D. ♦ Fig. Maiestuos, impunător. Poetul a înaintat pînă la masă și, cu glas olimpian, a tunat: pace! caragiale, ap. cade, cf. șăineanu. Ea veni în timp ce o umbră olimpiană umplea cerurile deșarte. petică, o. 270, cf. 430. La un romancier, care poate, prin definiție, să fie mai olimpian... acea personalitate, străbate în operă. ibrăileanu, sp. cr. 220. Își păstrează serenitatea lui olimpiană. t. popovici, s. 159, cf. v. rom. ianuarie 1954, 160. – Pronunțat: -pi-an. – pl.: olimpieni, -e. – Din fr. olympien.