14 definiții pentru olat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OLÁT, olaturi, s. n. (Înv.) 1. Provincie, regiune, ținut, teritoriu; p. ext. (la pl.) împrejurime, parte (a locului). 2. Moșie; gospodărie (mare); clădire, acareturi. [Pl. și: olate] – Et. nec.

OLÁT, olaturi, s. n. (Înv.) 1. Provincie, regiune, ținut, teritoriu; p. ext. (la pl.) împrejurime, parte (a locului). 2. Moșie; gospodărie (mare); clădire, acareturi. [Pl. și: olate] – Et. nec.

olat sn [At: (a. 1629) IORGA, D. B. I, 44 / V: holate ssp, ~ă, ~u[1] sf / Pl: ~e și ~uri, (rar) olături / E: nct] (Înv) 1 Provincie. 2 (Pex; mpl) Împrejurare. 3 (Îe) A da (sau a face) cuiva ~ A ceda, de obicei unei puteri străine, un teritoriu, o regiune etc. 4 (Îrg; mpl) Moșie. 5-6 (Îrg; mpl) Gospodărie (mare). 7 (Îrg; mpl) Clădire.

  1. În referința încrucișată, accentuat: olatură LauraGellner

OLÁT, olaturi și olate, s. n. (învechit) 1. Provincie, regiune, ținut, teritoriu. Spun răzășii din satele de cătră miazănoapte că la turcii din cetatea Hotinului s-a simțit intrare de oști în olatul moldovenesc. SADOVEANU, N. P. 338. Și a vînat în acest olat. SEVASTOS, N. 397. 2. Moșie; gospodărie (cu clădiri, acareturi etc.). Socoti să-i armeze cum poate făgăduindu-le case ș-olate. BUDAI-DELEANU, Ț. 144. Vînduși sate Și olate, Plătiși Birul jumătate. BIBICESCU, P. P. 276.

olat n. pl. Tr. moșie cu clădirile ei: vânduși sate și olate, plătiși birul jumătate POP. [Vechiu-Mold. olat = cuman OLEAT, regiune].

2) olát n., pl. urĭ și e (cum. oleat, regiune, ținut, turc. [d. ar.] evalet, de unde vine și vilaĭet). Sec. 17-18. Mold. Trans. Ținut, regiune: olatu Benderuluĭ. Azĭ. Mold. A umbla pe ulete (pl. de la *uleat), a umbla fără rost, haĭmana (rev. I. Crg. 3, 377).

olatură[1] sf vz olat

  1. În definiția principală, accentuat: olatu LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

olát (înv.) s. n., pl. oláturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OLÁT s. v. acaret, cuprins, dependință, întindere, întins, regiune, spațiu, suprafață, teritoriu, ținut, zonă.

olat s. v. ACARET. CUPRINS. DEPENDINȚĂ. ÎNTINDERE. ÎNTINS. REGIUNE. SPAȚIU. SUPRAFAȚĂ. TERITORIU. ȚINUT. ZONĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

olát (oláturi), – Ținut, regiune. Cuman. oleat; cf. tc. eyalet (Tiktin). Mold. și Trans., înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

olát, olate, olaturi, s.n. – (reg.; arh.) 1. Provincie, ținut, teritoriu. 2. Tot ce ține de o gospodărie, casă, șură (Țiplea, 1906). Casa și clădirile alăturate (Bârlea, 1924): „Hai, mândră,-n a mele olate, / Că nu ti-i stropi cu lapte” (Bârlea, 1924, II: 225). (Trans., Mold.). – Et. nec. (DEX, MDA); din cuman. oleat „regiune” (Scriban, Șăineanu, DER); cf. tc. eyalet (Tiktin, cf. DER).

olát, olate, olaturi, s.n. – (înv.) 1. Provincie, ținut, teritoriu. 2. Tot ce ține de o gospodărie, casă, șură (Țiplea 1906); Casa și clădirile alăturate (Bârlea 1924): „Hai, mândră,-n a mele olate, / Că nu ti-i stropi cu lapte” (Bârlea 1924 II: 225). Termenul a circulat doar în Trans. și Mold. – Din cuman. oleat (DER).

Intrare: olat
olat1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olat
  • olatul
  • olatu‑
plural
  • olaturi
  • olaturile
genitiv-dativ singular
  • olat
  • olatului
plural
  • olaturi
  • olaturilor
vocativ singular
plural
olat2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olat
  • olatul
  • olatu‑
plural
  • olate
  • olatele
genitiv-dativ singular
  • olat
  • olatului
plural
  • olate
  • olatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

olat învechit

etimologie: