18 definiții pentru olat
- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (3)
- etimologice (1)
- sinonime (2)
- arhaisme și regionalisme (3)
- tezaur (1)
Explicative DEX
OLAT, olaturi, s. n. (Înv.) 1. Provincie, regiune, ținut, teritoriu; p. ext. (la pl.) împrejurime, parte (a locului). 2. Moșie; gospodărie (mare); clădire, acareturi. [Pl. și: olate] – Et. nec.
OLAT, olaturi, s. n. (Înv.) 1. Provincie, regiune, ținut, teritoriu; p. ext. (la pl.) împrejurime, parte (a locului). 2. Moșie; gospodărie (mare); clădire, acareturi. [Pl. și: olate] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
olat sn [At: (a. 1629) IORGA, D. B. I, 44 / V: holate ssp, ~ă, ~ură[1] sf / Pl: ~e și ~uri, (rar) olături / E: nct] (Înv) 1 Provincie. 2 (Pex; mpl) Împrejurare. 3 (Îe) A da (sau a face) cuiva ~ A ceda, de obicei unei puteri străine, un teritoriu, o regiune etc. 4 (Îrg; mpl) Moșie. 5-6 (Îrg; mpl) Gospodărie (mare). 7 (Îrg; mpl) Clădire.
- În referința încrucișată, accentuat: olatură — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
†OLAT (pl. -te, ‼-turi) sn. 1 ‡Ținut, regiune: n’apucase bine crainicii a vesti în toate ~urile țării numele noului Domn (VLAH.) ¶ 2 Olate, pl. Maram. Toate acareturile unei gospodării țărănești: casa, șura, poiețile, etc. [comp. cum. oleat].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
OLAT, olaturi și olate, s. n. (învechit) 1. Provincie, regiune, ținut, teritoriu. Spun răzășii din satele de cătră miazănoapte că la turcii din cetatea Hotinului s-a simțit intrare de oști în olatul moldovenesc. SADOVEANU, N. P. 338. Și a vînat în acest olat. SEVASTOS, N. 397. 2. Moșie; gospodărie (cu clădiri, acareturi etc.). Socoti să-i armeze cum poate făgăduindu-le case ș-olate. BUDAI-DELEANU, Ț. 144. Vînduși sate Și olate, Plătiși Birul jumătate. BIBICESCU, P. P. 276.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
olat n. pl. Tr. moșie cu clădirile ei: vânduși sate și olate, plătiși birul jumătate POP. [Vechiu-Mold. olat = cuman OLEAT, regiune].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) olát n., pl. urĭ și e (cum. oleat, regiune, ținut, turc. [d. ar.] evalet, de unde vine și vilaĭet). Sec. 17-18. Mold. Trans. Ținut, regiune: olatu Benderuluĭ. Azĭ. Mold. A umbla pe ulete (pl. de la *uleat), a umbla fără rost, haĭmana (rev. I. Crg. 3, 377).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
olată sf vz olat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
olatură[1] sf vz olat
- În definiția principală, accentuat: olatură — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
olat (înv.) s. n., pl. olaturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
olat (înv.) s. n., pl. olaturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
olat s. n., pl. olaturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
olat (olaturi), – Ținut, regiune. Cuman. oleat; cf. tc. eyalet (Tiktin). Mold. și Trans., înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
OLAT s. v. acaret, cuprins, dependință, întindere, întins, regiune, spațiu, suprafață, teritoriu, ținut, zonă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
olat s. v. ACARET. CUPRINS. DEPENDINȚĂ. ÎNTINDERE. ÎNTINS. REGIUNE. SPAȚIU. SUPRAFAȚĂ. TERITORIU. ȚINUT. ZONĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
olát, olate, olaturi, s.n. (arh.) 1. Provincie, ținut, teritoriu. 2. Tot ce ține de o gospodărie, casă, șură: „Hai, mândră,-n a mele olate, / Că nu ti-i stropi cu lapte” (Bârlea, 1924, II: 225). – Et. nec. (MDA); din cuman. oleat „regiune” (Scriban, Șăineanu, DER); cf. tc. eyalet (Tiktin, după DER).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
olat, olate, olaturi, s.n. – (reg.; arh.) 1. Provincie, ținut, teritoriu. 2. Tot ce ține de o gospodărie, casă, șură (Țiplea, 1906). Casa și clădirile alăturate (Bârlea, 1924): „Hai, mândră,-n a mele olate, / Că nu ti-i stropi cu lapte” (Bârlea, 1924, II: 225). (Trans., Mold.). – Et. nec. (DEX, MDA); din cuman. oleat „regiune” (Scriban, Șăineanu, DER); cf. tc. eyalet (Tiktin, cf. DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
olat, olate, olaturi, s.n. – (înv.) 1. Provincie, ținut, teritoriu. 2. Tot ce ține de o gospodărie, casă, șură (Țiplea 1906); Casa și clădirile alăturate (Bârlea 1924): „Hai, mândră,-n a mele olate, / Că nu ti-i stropi cu lapte” (Bârlea 1924 II: 225). Termenul a circulat doar în Trans. și Mold. – Din cuman. oleat (DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Tezaur
OLAT s. n. 1. (Învechit) Provincie, regiune, ținut, teritoriu; p. ext. (mai ales la pl.) împrejurime, parte (a locului). Iară alții au scăpat în țara domniilor voastre acolo, în olatul Bistriții (a. 1629). iorga, d. b. i, 44. Atunce întra în olatul cetății, cînd era roada pămîntului tînără. herodot (1645), 9. Zicea că acel olatu l-au luat leșii de la moldoveni fără cale. ureche, l. 111. Să bejenise toată Țara Muntenească, de pen toate aceale olate, pănă în Praova. m. costin, o. 116. Să aibă acele olate ale Ardealului să șază la dînsele pentru hrana lor. ist. Ț. R. 14. Prădînd tîrgurile și satele și olaturile turcești în țara Bolgariei, s-au întorsu întregi la hotarăle sale. n. costin, l. 575. Au așădzat o samă de oaste în Azac și în olatul Azacului pe tătari. neculce, l. 341. Olăcari cu cărți și alergători în toate olaturile să se trimață. cantemir, ist. 27. Au trecut toți în olatul turcesc (începutul sec. XVIII). mag. ist. iii, 357/17. Lefile ce s-au dat... De cătră dumnealor ispravnicii olaturilor (a. 1806-1807). iorga, s. d. VI, 205. Luna împărtășă de o dulce lumină toate olaturile. drăghici, r. 230/13. Cu o ceată aleasă cercetă toate olaturile țării. asachi, s. l. ii, 79, cf. GHEȚIE, R. m., BARCIANU, ALEXI, W., I. BRĂESCU, m. 69. Cînd a venit la Iași, Eminescu colindase toate olaturile românești. sadoveanu, o. vi, 298. Amintirile de-atunci, vechi, depărtate în alte olaturi de țară și în alte afunduri de vremi, îl munceau năsîlnic. c. petrescu, a. r. 188. Întorși din olaturile lumii, Au sînge de foc pionierii. boureanu, s. p. 50. ◊ fig. Peste olaturile presei românești se abătuseră cîteva din brizele parfumate de liliac ale poemelor lui Macedonski. perpessicius, m. iii, 236. ◊ expr. A da (sau a face) cuiva olat = a ceda, a pune la dispoziția cuiva (de obicei unei puteri din afara țării), un teritoriu, o regiune etc. Le-au dat hotar și olat... și au făcut pace. neculce, l. 7, id. ib. 275. 2. (Învechit și regional, mai ales la pl.) Moșie; gospodărie (mare); p. restr. clădire, acaret; Lei... 50 oamenilor de la olatul Grecenilor pentru chelt[uiala] ce-au făcut cu. menzilul (a. 1760). iorga, s. n. xxii, 136. Mai toate olatele țerei acesteia sînt de lemn, pentru aceea lesne se aprind. șincai, hr. ii, 38/36. Socoti să-i armeze cum poate, Făgăduindu-le case ș-olate. budai-deleanu, ț. 144. În Cernatul-de-Jos, la anul 1830, ...au fost arsură, de au ars 50 de casă, și cu totul au ars olaturi 268 (cca 1830). iorga, s. d. xiii, 48, cf. cihac, ii, 601. Vînduși vii, Vînduși moșii Și de bir Nu te plătiși, Vînduși Sate Și olate, Plătiși Birul jumătate. bibicescu, p. p. 276, cf. 74,. șez. iii, 26, viciu, col, 37, pamfile, cer. 187, țiplea, p. p. 114, gr. băn. Hai, mîndră-n a mele olate, Că nu ti-i stropi cu lapte. birlea, c. p. 258, cf. pribeagul, p. r. 57, chest. ii 390/6, 10 a, alrm ii/i h 295, lexic reg. 83, 96, Mat. dialect. i, 25. – pl.: olate și olaturi, (rar) olături (chest. ii 390/54a, 391/54a). – Și: olată (lb, polizu, GHEȚIE, R. m., BARCIANU, ALEXI, W., VICIU, COL. 203, LEXIC REG. 83, pl. și olăți ALRM ii/i h 295/64, olete viciu, col. 203, cf. id. gl.); (cu sg. refăcut) olatură (v. rom. februarie 1954, 44) s. f.; holate (alr ii/i mn 123, 3832/349) subst. pl. – Etimologia necunoscută.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de E_bulgaru
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
olat, olaturisubstantiv neutru
- 1. Provincie, regiune, teritoriu, ținut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Spun răzășii din satele de cătră miazănoapte că la turcii din cetatea Hotinului s-a simțit intrare de oști în olatul moldovenesc. SADOVEANU, N. P. 338. DLRLC
- Și a vînat în acest olat. SEVASTOS, N. 397. DLRLC
- 1.1. Parte (a locului). DEX '09 DEX '98sinonime: parte împrejurime
-
- 2. Gospodărie (mare); acareturi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: acaret clădire gospodărie moșie
- Socoti să-i armeze cum poate făgăduindu-le case ș-olate. BUDAI-DELEANU, Ț. 144. DLRLC
- Vînduși sate Și olate, Plătiși Birul jumătate. BIBICESCU, P. P. 276. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.