15 definiții pentru olat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OLAT, olaturi, s. n. (Înv.) 1. Provincie, regiune, ținut, teritoriu; p. ext. (la pl.) împrejurime, parte (a locului). 2. Moșie; gospodărie (mare); clădire, acareturi. [Pl. și: olate] – Et. nec.

OLAT, olaturi, s. n. (Înv.) 1. Provincie, regiune, ținut, teritoriu; p. ext. (la pl.) împrejurime, parte (a locului). 2. Moșie; gospodărie (mare); clădire, acareturi. [Pl. și: olate] – Et. nec.

olat sn [At: (a. 1629) IORGA, D. B. I, 44 / V: holate ssp, ~ă, ~u[1] sf / Pl: ~e și ~uri, (rar) olături / E: nct] (Înv) 1 Provincie. 2 (Pex; mpl) Împrejurare. 3 (Îe) A da (sau a face) cuiva ~ A ceda, de obicei unei puteri străine, un teritoriu, o regiune etc. 4 (Îrg; mpl) Moșie. 5-6 (Îrg; mpl) Gospodărie (mare). 7 (Îrg; mpl) Clădire.

  1. În referința încrucișată, accentuat: olatură LauraGellner

OLAT, olaturi și olate, s. n. (învechit) 1. Provincie, regiune, ținut, teritoriu. Spun răzășii din satele de cătră miazănoapte că la turcii din cetatea Hotinului s-a simțit intrare de oști în olatul moldovenesc. SADOVEANU, N. P. 338. Și a vînat în acest olat. SEVASTOS, N. 397. 2. Moșie; gospodărie (cu clădiri, acareturi etc.). Socoti să-i armeze cum poate făgăduindu-le case ș-olate. BUDAI-DELEANU, Ț. 144. Vînduși sate Și olate, Plătiși Birul jumătate. BIBICESCU, P. P. 276.

olat n. pl. Tr. moșie cu clădirile ei: vânduși sate și olate, plătiși birul jumătate POP. [Vechiu-Mold. olat = cuman OLEAT, regiune].

2) olát n., pl. urĭ și e (cum. oleat, regiune, ținut, turc. [d. ar.] evalet, de unde vine și vilaĭet). Sec. 17-18. Mold. Trans. Ținut, regiune: olatu Benderuluĭ. Azĭ. Mold. A umbla pe ulete (pl. de la *uleat), a umbla fără rost, haĭmana (rev. I. Crg. 3, 377).

olatură[1] sf vz olat

  1. În definiția principală, accentuat: olatu LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

olat (înv.) s. n., pl. olaturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OLAT s. v. acaret, cuprins, dependință, întindere, întins, regiune, spațiu, suprafață, teritoriu, ținut, zonă.

olat s. v. ACARET. CUPRINS. DEPENDINȚĂ. ÎNTINDERE. ÎNTINS. REGIUNE. SPAȚIU. SUPRAFAȚĂ. TERITORIU. ȚINUT. ZONĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

olat (olaturi), – Ținut, regiune. Cuman. oleat; cf. tc. eyalet (Tiktin). Mold. și Trans., înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

olat, olate, olaturi, s.n. – (reg.; arh.) 1. Provincie, ținut, teritoriu. 2. Tot ce ține de o gospodărie, casă, șură (Țiplea, 1906). Casa și clădirile alăturate (Bârlea, 1924): „Hai, mândră,-n a mele olate, / Că nu ti-i stropi cu lapte” (Bârlea, 1924, II: 225). (Trans., Mold.). – Et. nec. (DEX, MDA); din cuman. oleat „regiune” (Scriban, Șăineanu, DER); cf. tc. eyalet (Tiktin, cf. DER).

olat, olate, olaturi, s.n. – (înv.) 1. Provincie, ținut, teritoriu. 2. Tot ce ține de o gospodărie, casă, șură (Țiplea 1906); Casa și clădirile alăturate (Bârlea 1924): „Hai, mândră,-n a mele olate, / Că nu ti-i stropi cu lapte” (Bârlea 1924 II: 225). Termenul a circulat doar în Trans. și Mold. – Din cuman. oleat (DER).

Intrare: olat
olat1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olat
  • olatul
  • olatu‑
plural
  • olaturi
  • olaturile
genitiv-dativ singular
  • olat
  • olatului
plural
  • olaturi
  • olaturilor
vocativ singular
plural
olat2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olat
  • olatul
  • olatu‑
plural
  • olate
  • olatele
genitiv-dativ singular
  • olat
  • olatului
plural
  • olate
  • olatelor
vocativ singular
plural
olatură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
olată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

olat, olaturisubstantiv neutru

învechit
  • 1. Provincie, regiune, teritoriu, ținut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Spun răzășii din satele de cătră miazănoapte că la turcii din cetatea Hotinului s-a simțit intrare de oști în olatul moldovenesc. SADOVEANU, N. P. 338. DLRLC
    • format_quote Și a vînat în acest olat. SEVASTOS, N. 397. DLRLC
  • 2. Gospodărie (mare); acareturi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Socoti să-i armeze cum poate făgăduindu-le case ș-olate. BUDAI-DELEANU, Ț. 144. DLRLC
    • format_quote Vînduși sate Și olate, Plătiși Birul jumătate. BIBICESCU, P. P. 276. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.