olat sn [At: (a. 1629) IORGA, D. B. I, 44 / V: holate ssp, ~ă, ~ură^[1] sf / Pl: ~e și ~uri, (rar) olături / E: nct] (Înv) 1 Provincie. 2 (Pex; mpl) Împrejurare. 3 (Îe) A da (sau a face) cuiva ~ A ceda, de obicei unei puteri străine, un teritoriu, o regiune etc. 4 (Îrg; mpl) Moșie. 5-6 (Îrg; mpl) Gospodărie (mare). 7 (Îrg; mpl) Clădire.

OLAT, olaturi și olate, s. n. (învechit) 1. Provincie, regiune, ținut, teritoriu. Spun răzășii din satele de cătră miazănoapte că la turcii din cetatea Hotinului s-a simțit intrare de oști în olatul moldovenesc. SADOVEANU, N. P. 338. Și a vînat în acest olat. SEVASTOS, N. 397. 2. Moșie; gospodărie (cu clădiri, acareturi etc.). Socoti să-i armeze cum poate făgăduindu-le case ș-olate. BUDAI-DELEANU, Ț. 144. Vînduși sate Și olate, Plătiși Birul jumătate. BIBICESCU, P. P. 276.

olat n. pl. Tr. moșie cu clădirile ei: vânduși sate și olate, plătiși birul jumătate POP. [Vechiu-Mold. olat = cuman OLEAT, regiune].

2) olát n., pl. urĭ și e (cum. oleat, regiune, ținut, turc. [d. ar.] evalet, de unde vine și vilaĭet). Sec. 17-18. Mold. Trans. Ținut, regiune: olatu Benderuluĭ. Azĭ. Mold. A umbla pe ulete (pl. de la *uleat), a umbla fără rost, haĭmana (rev. I. Crg. 3, 377).

olată sf vz olat

olatură^[1] sf vz olat

olat (înv.) s. n., pl. olaturi

olat (înv.) s. n., pl. olaturi

olat s. n., pl. olaturi

olat (olaturi), – Ținut, regiune. Cuman. oleat; cf. tc. eyalet (Tiktin). Mold. și Trans., înv.

OLAT s. v. acaret, cuprins, dependință, întindere, întins, regiune, spațiu, suprafață, teritoriu, ținut, zonă.

olat s. v. ACARET. CUPRINS. DEPENDINȚĂ. ÎNTINDERE. ÎNTINS. REGIUNE. SPAȚIU. SUPRAFAȚĂ. TERITORIU. ȚINUT. ZONĂ.

olát, olate, olaturi, s.n. (arh.) 1. Provincie, ținut, teritoriu. 2. Tot ce ține de o gospodărie, casă, șură: „Hai, mândră,-n a mele olate, / Că nu ti-i stropi cu lapte” (Bârlea, 1924, II: 225). – Et. nec. (MDA); din cuman. oleat „regiune” (Scriban, Șăineanu, DER); cf. tc. eyalet (Tiktin, după DER).

olat, olate, olaturi, s.n. – (reg.; arh.) 1. Provincie, ținut, teritoriu. 2. Tot ce ține de o gospodărie, casă, șură (Țiplea, 1906). Casa și clădirile alăturate (Bârlea, 1924): „Hai, mândră,-n a mele olate, / Că nu ti-i stropi cu lapte” (Bârlea, 1924, II: 225). (Trans., Mold.). – Et. nec. (DEX, MDA); din cuman. oleat „regiune” (Scriban, Șăineanu, DER); cf. tc. eyalet (Tiktin, cf. DER).

olat, olate, olaturi, s.n. – (înv.) 1. Provincie, ținut, teritoriu. 2. Tot ce ține de o gospodărie, casă, șură (Țiplea 1906); Casa și clădirile alăturate (Bârlea 1924): „Hai, mândră,-n a mele olate, / Că nu ti-i stropi cu lapte” (Bârlea 1924 II: 225). Termenul a circulat doar în Trans. și Mold. – Din cuman. oleat (DER).