opțiuni
  • info

20 de definiții pentru acaret

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACARET, acareturi, s. n. 1. Construcție auxiliară care ține de o gospodărie. 2. (La pl.) Unelte de gospodărie, mai ales agricole. – Din tc. akaret.

ACARET, acareturi, s. n. 1. Construcție auxiliară care ține de o gospodărie. 2. (La pl.) Unelte de gospodărie, mai ales agricole. – Din tc. akaret.

acaret sn [At: PRAVILA (1814), 51 / V: (reg) eca- / Pl: ~uri / E: tc acaret] 1 Construcție auxiliară care ține de o clădire, de o gospodărie. 2 Unelte (mai ales agricole) dintr-o gospodărie.

ACARET (pl. -eturi, -ete) sn. 1 Clădire cu dependențele ei: era trist halul în care se găseau celelalte ~uri ale moșiei (D. ZAMF) 2 † Avere nemișcătoare [tc.-ar.].

ACARET, acareturi, s. n. (Mai ales la pl.) Clădire mare. Spre vale, acolo unde fuseseră acareturile grotești... era acum sediul gospodăriei colective. V. ROM. februarie 1952, 109. Pe locul curților și acareturilor de-acum, la început era o ogrăjoară înconjurată de bălării și-o căsuță de țară. CAMILAR, N. I 331. ♦ Totalitatea construcțiilor secundare care țin de o clădire. V. dependințe. Oamenii puneau foc la acareturile conacului. DUMITRIU, B. F. 73. Nici un copac, nici un acaret pe lîngă casă. EMINESCU, N. 51.

ACARET, acareturi, s. n. Construcție secundară care ține de o clădire. ♦ Clădire mare (împreună cu construcțiile care țin de ea); (la pl.) unelte de gospodărie, mai ales agricole. – Tc. akarat.

ACARET ~uri n. Construcție auxiliară care ține de o clădire, de o gospodărie individuală. /<turc. acaret

acaret n. 1. construcțiune cu dependințele ei, sinonim cu binà; pământul moșiei e roditor, acareturile în bună stare AL.; 2. pl. averi nemișcătoare (moșii, case, etc.). [Turc. ACARET].

acarét și ecarét n., pl. e și urĭ (turc. ’akaret, ’akarat, imobile, care e pl. arabic d. ’akar, imobil, bina). Imobil, bina, construncțiune. Anexă (hei) la casa uneĭ moșiĭ, ca: hambare, șoproane ș. a. V. holeab.

ecaret sn vz acaret

†ECARET = ACARET.

ecarét, V. acaret.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acaret s. n., pl. acareturi

acaret s. n., pl. acareturi

acaret s. n., pl. acareturi

acaret, pl. acareturi

acaret, -te.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACARET s. (mai ales la pl.) v. dependință.

ACARET s. (mai ales la pl.) dependință, (înv. și reg.) namestie, olat, sălaș, (reg.) mîietoare, oleab, (Mold. și Transilv.) hei, (prin Olt.) leau. (~urile unei gospodării rurale.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

acaret (acareturi), s. n. 1. Accesorii, bunuri gospodărești. – 2. Unelte (mai ales agricole). < Tc. akarat, pl. de la akar „bunuri gospodărești” (Șeineanu, II, 7; Lokotsch 43).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

acaret, acareturi s. n. 1. fleac, mărunțiș 2. (la pl. – deț.) obiecte de uz personal

Intrare: acaret
acaret (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acaret
  • acaretul
  • acaretu‑
plural
  • acareturi
  • acareturile
genitiv-dativ singular
  • acaret
  • acaretului
plural
  • acareturi
  • acareturilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecaret
  • ecaretul
plural
  • ecareturi
  • ecareturile
genitiv-dativ singular
  • ecaret
  • ecaretului
plural
  • ecareturi
  • ecareturilor
vocativ singular —
plural —
acaret (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acaret
  • acaretul
  • acaretu‑
plural
  • acarete
  • acaretele
genitiv-dativ singular
  • acaret
  • acaretului
plural
  • acarete
  • acaretelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acaret, acareturisubstantiv neutru

  • 1. Construcție auxiliară care ține de o gospodărie. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dependință
    • format_quote Spre vale, acolo unde fuseseră acareturile grofești... era acum sediul gospodăriei colective. V. ROM. februarie 1952, 109. DLRLC
    • format_quote Pe locul curților și acareturilor de-acum, la început era o ogrăjoară înconjurată de bălării și-o căsuță de țară. CAMILAR, N. I 331. DLRLC
    • format_quote Oamenii puneau foc la acareturile conacului. DUMITRIU, B. F. 73. DLRLC
    • format_quote Nici un copac, nici un acaret pe lîngă casă. EMINESCU, N. 51. DLRLC
  • 2. (la) plural Unelte de gospodărie, mai ales agricole. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRM
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.