olat sn [At: (a. 1629) IORGA, D. B. I, 44 / V: holate ssp, ~ă, ~ură^[1] sf / Pl: ~e și ~uri, (rar) olături / E: nct] (Înv) 1 Provincie. 2 (Pex; mpl) Împrejurare. 3 (Îe) A da (sau a face) cuiva ~ A ceda, de obicei unei puteri străine, un teritoriu, o regiune etc. 4 (Îrg; mpl) Moșie. 5-6 (Îrg; mpl) Gospodărie (mare). 7 (Îrg; mpl) Clădire.