2 intrări

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OFILIRE, ofiliri, s. f. Faptul de a (se) ofili și rezultatul ei. – V. ofili.[1]

  1. Exprimarea „faptul de a ... și rezultatul ei” este incorectă. — gall

ofilire sf [At: PSALT. 114 / V: (înv) ovi~, ovel~ / Pl: (rar) ~ri / E: ofili] 1 (D. plante și părți ale lor) Veștejire. 2 (D. oameni) Pierdere a culorii, a frăgezimii feței Si: îngălbenire. 3 (D. oameni) Pierdere a puterii, a vigorii. 4 (Fig) Întristare. 5 (Înv; îf ovilire) Pierdere a nădejdii Si: descurajare.

OFILÍRE, ofiliri, s. f. Faptul de a (se) ofili și rezultatul ei. – V. ofili.

OFILÍRE s. f. Acțiunea de a (se) ofili și rezultatul ei. 1. Veștejire a unei plante (ca urmare a faptului că pierde mai multă apă decît absoarbe); pălire. 2. Fig. Pierdere a culorii, a frăgezimii feței; pierdere a vioiciunii, a vigorii tinereții; slăbire. În acele chipuri se vede ceva mai mult decît ofilire. ODOBESCU, S. I 24.

OFILÍ, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante) A se veșteji, a păli; a se îngălbeni. ◊ Tranz. Seceta ofilește plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-și pierde culoarea, prospețimea feței; a se fana, a se trece; a-și pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. [Var.: (înv. și reg.) ovilí vb. IV] – Din rus. ohilet’ „a se pipernici”.

OFILÍ, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante) A se veșteji, a păli; a se îngălbeni. ◊ Tranz. Seceta ofilește plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-și pierde culoarea, prospețimea feței; a se fana, a se trece; a-și pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. [Var.: (înv. și reg.) ovilí vb. IV] – Din rus. ohilet’ „a se pipernici”.

OVILÍ vb. IV v. ofili.

ofili [At: PSALT. 51 / V: (reg) ofeli, (cscj) ~la, ofela, (îrg) oghi~, ogi~, oveli, olivi, ovi~ / Pzi: ~lesc / E: rs охилеть] 1 vr (D. plante) A se veșteji. 2 vr (Fig) (D. oameni) A-și pierde culoarea, frăgezimea feței Si: a se îngălbeni. 3 vr (Fig) A-și pierde puterea, vigoarea. 4 vr (Fig) A se întrista. 5 vt (Înv; îf ovili) A umili. 6 vt (Reg) A supăra pe cineva, spunându-i un lucru urât Si: a insulta, a jigni. 8[1] vr (Înv; îf ovili) A-și pierde nădejdea Si: a se descuraja.

  1. Numerotare incorectă a sensurilor: 8 după 6 LauraGellner

OFILÍ, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante și părți ale lor) A se veșteji, a păli, a (se) trece; a se îngălbeni. Transportăm un pom...Cum l-o atinge soarele, se ofilește. GALAN, Z. R. 108. Prea ați făcut cald aici. Uite cum s-au ofilit frunzele! BASSARABESCU, S. N. 145. Nu-nflorește, Nici nu rodește Și nici locul nu-i priește, Ci mai mult se ofilește. TEODORESCU, P. P. 174. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde culoarea, frăgezimea feței; a-și pierde vigoarea, puterea. Dochia se ofilea pe zi ce merge și fire de argint îi răsăreau în păr. SADOVEANU, O. I 272. ◊ Tranz. Numai cine-a păscut dorul Știe cin’ mi-a albit părul Și mi-a ofilit trupșorul. TEODORESCU, P. P. 327. – Variantă: (învechit și regional) ovilí (NEGRUZZI, S. I 275) vb. IV.

A SE OFILÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre plante) A pierde vlaga și frăgezimea; a se veșteji. 2) fig. (despre persoane) A pierde prospețimea fizică; a se veșteji. /<rus. ohilĕti

A OFILÍ ~ésc tranz. A face să se ofilească. /<rus. ohilĕti

arată toate definițiile

Intrare: ofilire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ofilire
  • ofilirea
plural
  • ofiliri
  • ofilirile
genitiv-dativ singular
  • ofiliri
  • ofilirii
plural
  • ofiliri
  • ofilirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ofili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ofili
  • ofilire
  • ofilit
  • ofilitu‑
  • ofilind
  • ofilindu‑
singular plural
  • ofilește
  • ofiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ofilesc
(să)
  • ofilesc
  • ofileam
  • ofilii
  • ofilisem
a II-a (tu)
  • ofilești
(să)
  • ofilești
  • ofileai
  • ofiliși
  • ofiliseși
a III-a (el, ea)
  • ofilește
(să)
  • ofilească
  • ofilea
  • ofili
  • ofilise
plural I (noi)
  • ofilim
(să)
  • ofilim
  • ofileam
  • ofilirăm
  • ofiliserăm
  • ofilisem
a II-a (voi)
  • ofiliți
(să)
  • ofiliți
  • ofileați
  • ofilirăți
  • ofiliserăți
  • ofiliseți
a III-a (ei, ele)
  • ofilesc
(să)
  • ofilească
  • ofileau
  • ofili
  • ofiliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ovili
  • ovilire
  • ovilit
  • ovilitu‑
  • ovilind
  • ovilindu‑
singular plural
  • ovilește
  • oviliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ovilesc
(să)
  • ovilesc
  • ovileam
  • ovilii
  • ovilisem
a II-a (tu)
  • ovilești
(să)
  • ovilești
  • ovileai
  • oviliși
  • oviliseși
a III-a (el, ea)
  • ovilește
(să)
  • ovilească
  • ovilea
  • ovili
  • ovilise
plural I (noi)
  • ovilim
(să)
  • ovilim
  • ovileam
  • ovilirăm
  • oviliserăm
  • ovilisem
a II-a (voi)
  • oviliți
(să)
  • oviliți
  • ovileați
  • ovilirăți
  • oviliserăți
  • oviliseți
a III-a (ei, ele)
  • ovilesc
(să)
  • ovilească
  • ovileau
  • ovili
  • oviliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ofilire

etimologie:

  • vezi ofili
    surse: DEX '98 DEX '09

ofili ovili

  • 1. (Despre plante) A se veșteji; a se îngălbeni.
    exemple
    • Transportăm un pom... Cum l-o atinge soarele, se ofilește. GALAN, Z. R. 108.
      surse: DLRLC
    • Prea ați făcut cald aici. Uite cum s-au ofilit frunzele! BASSARABESCU, S. N. 145.
      surse: DLRLC
    • Nu-nflorește, Nici nu rodește Și nici locul nu-i priește, Ci mai mult se ofilește. TEODORESCU, P. P. 174.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Seceta ofilește plantele.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat (Despre persoane) A-și pierde culoarea, prospețimea feței; a se fana, a se trece; a-și pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fana trece vlăgui attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dochia se ofilea pe zi ce merge și fire de argint îi răsăreau în păr. SADOVEANU, O. I 272.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Numai cine-a păscut dorul Știe cin’ mi-a albit părul Și mi-a ofilit trupșorul. TEODORESCU, P. P. 327.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba rusă ohilet’ „a se pipernici”
    surse: DEX '09 DEX '98