OFILIRE, ofiliri, s. f. Faptul de a (se) ofili și rezultatul ei. – V. ofili.^[1]

ofilire sf [At: PSALT. 114 / V: (înv) ovi~, ovel~ / Pl: (rar) ~ri / E: ofili] 1 (D. plante și părți ale lor) Veștejire. 2 (D. oameni) Pierdere a culorii, a frăgezimii feței Si: îngălbenire. 3 (D. oameni) Pierdere a puterii, a vigorii. 4 (Fig) Întristare. 5 (Înv; îf ovilire) Pierdere a nădejdii Si: descurajare.

OFILIRE, ofiliri, s. f. Faptul de a (se) ofili și rezultatul ei. – V. ofili.

OFILIRE s. f. Acțiunea de a (se) ofili și rezultatul ei. 1. Veștejire a unei plante (ca urmare a faptului că pierde mai multă apă decît absoarbe); pălire. 2. Fig. Pierdere a culorii, a frăgezimii feței; pierdere a vioiciunii, a vigorii tinereții; slăbire. În acele chipuri se vede ceva mai mult decît ofilire. ODOBESCU, S. I 24.

ofela v vz ofili

ofeli v vz ofili

ofila v vz ofili

ofili [At: PSALT. 51 / V: (reg) ofeli, (cscj) ~la, ofela, (îrg) oghi~, ogi~, oveli, olivi, ovi~ / Pzi: ~lesc / E: rs охилеть] 1 vr (D. plante) A se veșteji. 2 vr (Fig) (D. oameni) A-și pierde culoarea, frăgezimea feței Si: a se îngălbeni. 3 vr (Fig) A-și pierde puterea, vigoarea. 4 vr (Fig) A se întrista. 5 vt (Înv; îf ovili) A umili. 6 vt (Reg) A supăra pe cineva, spunându-i un lucru urât Si: a insulta, a jigni. 8^[1] vr (Înv; îf ovili) A-și pierde nădejdea Si: a se descuraja.

oghili v vz ofili

ogili v vz ofili

olivi v vz ofili

oveli v vz ofili

ovelire sf vz ofilire

ovili v vz ofili

ovilire sf vz ofilire

ugili v vz ofili

uvili v vz ofili

OFILI, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante și părți ale lor) A se veșteji, a păli, a (se) trece; a se îngălbeni. Transportăm un pom...Cum l-o atinge soarele, se ofilește. GALAN, Z. R. 108. Prea ați făcut cald aici. Uite cum s-au ofilit frunzele! BASSARABESCU, S. N. 145. Nu-nflorește, Nici nu rodește Și nici locul nu-i priește, Ci mai mult se ofilește. TEODORESCU, P. P. 174. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde culoarea, frăgezimea feței; a-și pierde vigoarea, puterea. Dochia se ofilea pe zi ce merge și fire de argint îi răsăreau în păr. SADOVEANU, O. I 272. ◊ Tranz. Numai cine-a păscut dorul Știe cin’ mi-a albit părul Și mi-a ofilit trupșorul. TEODORESCU, P. P. 327. – Variantă: (învechit și regional) ovili (NEGRUZZI, S. I 275) vb. IV.

A SE OFILI mă ~esc intranz. 1) (despre plante) A pierde vlaga și frăgezimea; a se veșteji. 2) fig. (despre persoane) A pierde prospețimea fizică; a se veșteji. /<rus. ohilĕti

A OFILI ~esc tranz. A face să se ofilească. /<rus. ohilĕti

ofilì v. 1. a (se) îngălbini, a lângezi: de rumenă ce erea se ofilise ISP.; 2. a se trece, a se vesteji. [V. ovilì].

ovilì v. Mold. a ofili: împăratul ovilit și sarbăd la față. [Rut. UVIALIĬ, veșted].

ofelésc, V. ofilesc.

ofilésc (ob.), ofelésc (Serbia), ovilésc și ubilésc (nord) și ovelésc, ovilésc (vechĭ) v. tr. (vsl. *u-venliti = venliti, nsl. veniti, rus. uvĭánutĭ, a ofili; rut. uvĭályĭ, ofilit. V. ugilit). Veștezesc. Îngălbenesc, usuc. V. refl. Mă veștezesc. Mă îngălbenesc, mă usuc: florile s’aŭ ofilit. Fig. A te ofili de întristare. Vechĭ. Mă descurajez. V. milcuĭesc.

ovelésc și ovilésc, V. ofilesc.

uvilésc, V. ofilesc.

ofilire s. f., g.-d. art. ofilirii; pl. ofiliri

ofilire s. f., g.-d. art. ofilirii; pl. ofiliri

ofilire s. f., g.-d. art. ofilirii; pl. ofiliri

!ofili (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ofilesc, 3 sg. se ofilește, imperf. 1 sg. mă ofileam; conj. prez. 1 sg. să mă ofilesc, 3 să se ofilească; imper. 2 sg. afirm. ofilește-te; ger. ofilindu-mă

ofili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ofilesc, imperf. 3 sg. ofilea; conj. prez. 3 să ofilească

ofili vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ofilesc, imperf. 3 sg. ofilea; conj. prez. 3 sg. și pl. ofilească

ofilesc, -leam 1 imp.

OFILIRE s. îngălbenire, pălire, uscare, veștejire, (pop.) gălbenire. (~ plantelor.)

OFILIRE s. îngălbenire, pălire, uscare, veștejire, (pop.) gălbenire. (~ plantelor.)

OFILI vb. a (se) îngălbeni, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tânji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pâhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)

OFILI vb. v. fana, trece.

ofili vb. v. FANA. TRECE.

OFILI vb. a (se) îngălbeni, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)

ofili (ofilesc, ofilit), vb. – 1. A se veșteji. – 2. A slăbi, a se usca pe picioare. – Var. (Mold.) ovili, ugili. Sl. vęliti, fără îndoială în forma *uvęliti, cf. sl. uvęnąti (Cihac, II, 235), uvędati (Tiktin), rut. uvialii (Byhan 340), rus. ochileti (Candrea), cu același sens.

OFILIRE. Subst. Ofilire, veștejire, pălire, îngălbenire; uscare, uscat. Adj. Ofilit, veșted, veștejit, pălit, îngălbenit, gălbenit (înv. și pop.), trecut, fanat, uscat, ars. Vb. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) păli, a (se) îngălbeni, a (se) gălbeni (înv. și pop.), a se trece, a se fana, a se usca. V. galben.

OFILÍRE (< ofili) s. f. 1. Faptul de a se ofili; veștejire. ♦ Stare care apare la plante atunci când pierd, prin transpirație, mai multă apă decât reușesc să absoarbă din sol; la unele plante este un mecanism de evitare a supraîncălzirii. 2. (FITOPAT.) Simptom de boală la plantele atacate de unii agenți patogeni care se dezvoltă în vasele conducătoare (ex. o. castraveților, provocată de bacterie Erwinia tracheiphila).

ofili, ofilesc v. t. a bate zdravăn, a desfigura în bătaie.