14 definiții pentru veștejire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEȘTEJIRE, veștejiri, s. f. Faptul de a (se) veșteji. [Var.: vestejire s. f.] – V. veșteji.

VEȘTEJIRE, veștejiri, s. f. Faptul de a (se) veșteji. [Var.: vestejire s. f.] – V. veșteji.

veștejire sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 141 / V: vest~, (înv) ~ezi~, vestezi~ / Pl: ~ri / E: veșteji] 1 Proces de pierdere a prospețimii unei plante, a vegetației etc. (din cauza lipsei de apă, a arșiței, a frigului, a unei boli etc.) Si : îngălbenire, ofilire, pălire1, (înv) veștegiune, (îdt) veștejeală. 2 Proces de pierdere a vigorii unei ființe, a unui organ2 etc. 3 (Pex) Îmbătrânire. 4 (Pex) Fanare (2). 5 (Liv) Stigmatizare.

veștejire s.f. Faptul de a (se) veșteji. • pl. -i. și vestejire s.f. /v. veșteji.

VEȘTEJIRE, veștejiri, s. f. Faptul de a se veșteji; ofilire. – Variantă: vestejire s. f.

VESTEJIRE s. f. v. veștejire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

veștejire s. f., g.-d. art. veștejirii; pl. veștejiri

veștejire s. f., g.-d. art. veștejirii; pl. veștejiri

veștejire s. f., g.-d. art. veștejirii; pl. veștejiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VEȘTEJIRE s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.

VEȘTEJIRE s. îngălbenire, ofilire, pălire, uscare, (pop.) gălbenire. (~ plantelor.)

veștejire s. v. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DEZAPROBARE. ÎNFIERARE. NEAPROBARE. REPROBARE. RESPINGERE. STIGMATIZARE.

Intrare: veștejire
veștejire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veștejire
  • veștejirea
plural
  • veștejiri
  • veștejirile
genitiv-dativ singular
  • veștejiri
  • veștejirii
plural
  • veștejiri
  • veștejirilor
vocativ singular
plural
vestejire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vestejire
  • vestejirea
plural
  • vestejiri
  • vestejirile
genitiv-dativ singular
  • vestejiri
  • vestejirii
plural
  • vestejiri
  • vestejirilor
vocativ singular
plural
veștezire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veștezire
  • veștezirea
plural
  • veșteziri
  • veștezirile
genitiv-dativ singular
  • veșteziri
  • veștezirii
plural
  • veșteziri
  • veștezirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

veștejire, veștejirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) veșteji. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ofilire
etimologie:
  • vezi veșteji DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.