OBIÁLĂ, obiele, s. f. Bucată de pânză sau de postav cu care țăranii (uneori și militarii) își înfășoară laba piciorului, în loc de ciorap sau peste ciorap; p. ext. zdreanță, cârpă. ◊ Expr. A-i curge (cuiva) obielele sau a curge obielele de pe (sau după) cineva = a fi îmbrăcat în zdrențe, a fi zdrențos, zdrențăros. – Din bg. obijalo.

obială² sf vz ogheal

obială¹ sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 28/7 / V: (reg) ~auă / Pl: ~iele și (înv) ~le, (reg) ~ieli / E: bg обияло] 1 (Mpl) Bucată de pânză sau de postav care se punea în cizme sau în opinci în loc de ciorap sau peste ciorap. 2 (Pex) Haină ruptă Si: zdreanță. 3 (Pop; îe) A întinde (pe cineva)ca pe o ~ A bate tare pe cineva. 4 (Pop; îe) A-l arde ~ielele A se afla într-o situație dificilă Si: a fi strâmtorat. 5 (Pop; îe) A-i curge (cuiva) ~ielele de pe (sau după) cineva A fi sărac și rău îmbrăcat Si: a fi zdrențăros. 6 (Pop; îe) A scoate pe cineva din ~iele A ajuta pe cineva să ajungă la o situație mai bună. 7 A îmbogăți pe cineva. 8 (Pop; îe) A-și căuta de ~iele A-și vedea de propriile sale interese. 9 (Pop; îe) A dormi ~ A dormi profund. 10 (Pop; dep) Om lipsit de demnitate și de caracter Si: slugarnic. 11 (Pop; dep) Om care nu e bun de nimic. 12 (Pop; îe) Cal slab și bătrân. 13 (Reg) Placentă de animal. 14 (Reg; lpl) Fulgi mari de zăpadă. 15 (Reg; art) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

OBIÁLĂ, obiele, s. f. Bucată de pânză sau de postav cu care țăranii (uneori și militarii) își înfășoară laba piciorului, în loc de ciorap sau peste ciorap; p. ext. zdreanță, cârpă. Expr. A-i curge (cuiva) obielele sau a curge obielele de pe (sau după) cineva = a fi îmbrăcat în zdrențe, a fi zdrențos, zdrențăros. – Din bg. obijalo.

OBIÁLĂ¹ s. f. v. ogheal.

OBIÁLĂ obiéle f. 1) Bucată de țesătură groasă care se înfășoară pe laba piciorului, în loc de ciorap sau peste ciorap. 2) Bucată de țesătură veche; zdreanță. ◊ A face pe cineva ~ (sau~ de câine) a batjocori pe cineva, numindu-l în fel și chip. [G.-D. obielei] /<bulg. obijalo

obială f. petec de pânză ce ține loc de ciorap. [Slav. OBĬELO, acoperemânt, din OBIĬÕ, a înfășura].

obĭálă f., pl. obĭele (vsl. *obĭelo, d. obiti-obiĭon, ob-viti, a învăli, a învălătuci, a lega, d. viti-viĭon, a învălătuci; ceh. obal, obval, învălitoare). Vest. Bucată de pînză, de ordinar pătrată, pe care țăraniĭ o întrebuințează îld. cĭorap. – În est ogheală, pl. oghele. V. ogheal.

obial sn vz ogheal

obiauă sf vz obială¹

obiial sn vz ogheal

odeal sn vz ogheal

ogheal sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 193/7 / V: (reg) obial, obială sf, obiial, ode~, ~lă sf, otg~ / S și: oghial / Pl: ~uri / E: slv одѣꙗло, bg, rs одеяло] (Reg) 1 Învelitoare de pat Si: cuvertură. 2 Plapumă. 3 (Îf oghial; îe) A privi de sub ~ A privi cu indiferență.

ogheală sf vz ogheal

otgheal sn vz ogheal

OBIĂLĂ², obiele, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Bucată de pînză sau de postav cu care țăranii își înfășoară laba piciorului pentru a le ține de cald în încălțăminte, înlocuind ciorapul. Dîndu-ne schimburi și cîte două părechi de obiele de suman alb, ne-am încălțat cu opincile binișor. CREANGĂ, A. 25. 2. Zdreanță, cîrpă. ◊ Expr. A-i curge (cuiva) obielele sau a curge obielele de pe (sau după) cineva = a fi îmbrăcat în zdrențe, a fi zdrențăros. (Cu pronunțare regională) Care de care mai chipeș și mai îmbrăcat, de se tîrîiau ațele și curgeau oghelele după dînșii. CREANGĂ, P. 249. – Pronunțat: -bia-.

OGHEÁL, oghealuri, s. n. (Mold.) Plapumă. Noi, cu oghealurile pînă peste nas... așteptam deznodămînul. HOGAȘ, H. 73. Pe valea unde să-ntinde umbra norilor ca un ogheal. DELAVRANCEA, O. II 64. Încep exilul, dormind pe un pat fără pernă, fără saltea, fără ogheal. RUSSO, O. 154. – Variantă: obiálă (ODOBESCU, S. I 110) s. f.

ogheál (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. odĭejalo, odĭelo, învălitoare, d. odĭeti, a îmbrăca; nsl. odĭelo, îmbrăcăminte, odĭeja, macat. V. odăjdiĭ). Nord. Plapomă.

ogheálă, V. obĭală.

obială s. f., g.-d. art. obielei; pl. obiele

obială s. f., g.-d. art. obielei; pl. obiele

obiálă s. f., g.-d. art. obiélei; pl. obiéle

obială, -biele.

ogheal (reg.) s. n., pl. oghealuri

ogheal (reg.) s. n., pl. oghealuri

OGHEÁL s. v. cergă, cuvertură, învelitoare, pătură, plapumă, velință.

ogheal s. v. CERGĂ. CUVERTURĂ. ÎNVELITOARE. PĂTURĂ. PLAPUMĂ. VELINȚĂ.

obiálă (obiéle), s. f. – 1. (Rar) Pătură. – 2. Bucată de pînză sau de postav, folosită de țărani în loc de ciorapi sau șosete. – 3. Otreapă, cîrpă, zdreanță. – Var. (Mold.) oghială. Mr. bghială, megl. ubel’. Sl. (bg.) objalo, din obiti, obiją „a înveli” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Miklosich, Lexicon, 466; Cihac, II, 219; Conev 60, 84), cf. sb., cr. obojak „pantaloni”, ceh. ob(v)al „înveliș”. Cf. oghial. – Der. obilos, adj. (zdrențăros).

ogheál, ogheáluri, s.n. (reg.) 1. plapumă, cuvertură. 2. (la pl.) țoale.

OBIALĂ subst. 1. – (Flor 84); Obeală, Stan (16 B VI 210); Obilești s. (VT; Cat) și Obileni s. 2. Obiela moșn., 1610 (AO XV 62).