13 definiții pentru cuvertură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUVERTURĂ, cuverturi, s. f. Învelitoare cu care se acoperă o masă, un pat sau cu care se învelește cineva (când doarme). – Din fr. couverture.

CUVERTURĂ, cuverturi, s. f. Învelitoare cu care se acoperă o masă, un pat sau cu care se învelește cineva (când doarme). – Din fr. couverture.

cuvertu sf [At: TEODOREANU, M. II, 59 / V: cov~ / Pl: ~ri / E: fr couverture] Învelitoare (de postav, de pânză etc.) care se pune peste ceva sau cineva, ori în care se învelește cineva (sau ceva).

CUVERTURĂ, cuverturi, s. f. Învelitoare de pînză, de postav etc., cu care se acoperă o masă, un pat sau cu care se învelește cineva (cînd doarme).

CUVERTU s.f. 1. Învelitoare pentru masă, pentru pat etc. 2. (Geol.) Ansamblu de sedimente care acoperă un soclu. [< fr. couverture].

CUVERTU s. f. 1. învelitoare pentru masă, pat etc. 2. (geol.) ansamblu de sedimente care acoperă un soclu. (< fr. couverture)

CUVERTURĂ ~i f. Învelitoare pentru pat, masă sau cu care se învelește cineva când doarme. /<fr. couverture

cuvertúră f., pl. ĭ (fr. couverture. V. coviltir). Barb. Învălitoare (macat, cergă ș. a.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cuvertu s. f., g.-d. art. cuverturii; pl. cuverturi

cuvertu s. f., g.-d. art. cuverturii; pl. cuverturi

cuvertu s. f., g.-d. art. cuverturii; pl. cuverturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUVERTU s. 1. v. pătură. 2. v. glazură.

CUVERTU s. 1. cergă, învelitoare, pătură, velință, (pop.) plocat, țol, (reg.) lăicer, ogheal, poneavă, procov, procoviță, strai, țoală, (prin Mold. și Bucov.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de lînă pentru pat.) 2. glazură. (~ pentru obiecte de ceramică.)

Intrare: cuvertură
cuvertură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuvertu
  • cuvertura
plural
  • cuverturi
  • cuverturile
genitiv-dativ singular
  • cuverturi
  • cuverturii
plural
  • cuverturi
  • cuverturilor
vocativ singular
plural
covertură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • covertură
  • covertura
plural
  • coverturi
  • coverturile
genitiv-dativ singular
  • coverturi
  • coverturii
plural
  • coverturi
  • coverturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cuvertu, cuverturisubstantiv feminin

  • 1. Învelitoare cu care se acoperă o masă, un pat sau cu care se învelește cineva (când doarme). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: învelitoare
  • 2. geologie Ansamblu de sedimente care acoperă un soclu. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.