OBIALĂ (pl. -biele), Mold. OGHIALĂ (pl. -iele) sf. 1 Cîrpă, sdreanță; îi curg obielele, cad sdrențele de pe el: se tîrîiau ațele și curgeau oghielele după dînșii (CRG.) ¶ 2 👞 Bucată de pînză sau de postav cu care țăranul își înfășoară piciorul, ținîndu-i loc de ciorap (🖼 3375): dîndu-ne... cîte două părechi de obiele de suman alb, ne-am încălțat cu opincile (CRG.); Mîndra mea, de mîndră mare, Nici obială’n cizmă n’are (IK.-BRS.); oștenii Rîmului nu învălea în obiele, ce gol piciorul încălțat cu piele (N.-COST.).