ogheal sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 193/7 / V: (reg) obial, obială sf, obiial, ode~, ~lă sf, otg~ / S și: oghial / Pl: ~uri / E: slv одѣꙗло, bg, rs одеяло] (Reg) 1 Învelitoare de pat Si: cuvertură. 2 Plapumă. 3 (Îf oghial; îe) A privi de sub ~ A privi cu indiferență.

OGHEAL, oghealuri, s. n. (Mold.) Plapumă. Noi, cu oghealurile pînă peste nas... așteptam deznodămînul. HOGAȘ, H. 73. Pe valea unde să-ntinde umbra norilor ca un ogheal. DELAVRANCEA, O. II 64. Încep exilul, dormind pe un pat fără pernă, fără saltea, fără ogheal. RUSSO, O. 154. – Variantă: obială (ODOBESCU, S. I 110) s. f.

ogheál (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. odĭejalo, odĭelo, învălitoare, d. odĭeti, a îmbrăca; nsl. odĭelo, îmbrăcăminte, odĭeja, macat. V. odăjdiĭ). Nord. Plapomă.

obial sn vz ogheal

obială² sf vz ogheal

obiial sn vz ogheal

odeal sn vz ogheal

ogheală sf vz ogheal

otgheal sn vz ogheal

OBIALĂ¹ s. f. v. ogheal.

ogheal (reg.) s. n., pl. oghealuri

ogheal (reg.) s. n., pl. oghealuri

OGHEAL s. v. cergă, cuvertură, învelitoare, pătură, plapumă, velință.

ogheal s. v. CERGĂ. CUVERTURĂ. ÎNVELITOARE. PĂTURĂ. PLAPUMĂ. VELINȚĂ.

ogheal, oghealuri, s.n. (reg.) 1. plapumă, cuvertură. 2. (la pl.) țoale.

OGHEAL s. n. (Regional) Învelitoare de pat, cuvertură; plapumă. Otgheal de zarba de la stolnicul Costandin (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 193/7. Un ogheal de sarasin albu (a. 1658). uricariul, xvi, 205. Așternutul... era luminat cu... odealuri scumpe. dosoftei, v. s. decembrie 223^v/13, cf. n. a. bogdan, c. m. 160. 1 prostiri de obiial cu hir cusută (a. 1745). uricariul, xi, 225. 1 obial cu florile de hir (a. 1734). bul. com. ist. iv, 69. Cu perinele de pai a trăsurei, un oghial în ră stare și o prostire, ne îndeletnicem a face un pat. russo, s. 170, cf. polizu, cihac, II, 224, DDRF, GHEȚIE, R. m., ȘĂINEANU, TDRG. Să-ntinde umbra norilor ca un ogheal. delavrancea, o. ii, 64. Un oghial aproape nou, de buhur roș. hogaș, m. n. 138, cf. severin, s. 141, dr. vii, 145. Mă duceam la bucătărie să scol din oghialul desfățat pe Gheorghiță. brăescu, a. 49. De iubit ea mă iubește, Cu dragoste mă-nvelește, Cu oghealul de aclaz, Mor dușmanii de necaz. sevastos, c. 151, cf. șez. ii, 73, v, 131. Deasupra ce-i învălit? Oghial verdi di mătasă, De la Marița de-acasă. Mat. folk. 1 331, cf. chest. v 162/46, alr m ii/i h 358, ib. 362/386. Să știi de la mine o vorbă bătrînească: Nu ti-ntinde mai mult decît ți-i oghialu. alecsandri, t. i, 166. ◊ expr. A privi de sub oghial = a privi cu indiferență. Priviți de sub obială păsul țării și alergați, ca dulăii, la pradă. odobescu, s. i, 110, cf. ddrf, zanne, p. iii, 257. – Scris și: oghial. – PI.: oghealuri. – Și: obial, obiial, otgheal, odeal s. n.; obială, ogheală s. f. – Din slavon. одкгало, bg., rus. одеяло.