4 intrări

Articole pe această temă:

44 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

notat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați / E: nota] 1 Care a fost consemnat în scris. 2 Indicat. 3 Semnalat. 4 Subliniat. 5 Remarcat. 6 Reținut. 7 (D. studenți, elevi sau rezultatele acestora) Care a fost apreciat cu un calificativ. 8 Care a fost clasificat după însușiri, capacitate etc. 9 Care a fost marcat cu un semn, prin simboluri, cifre, litere etc. 10 (Pex) Reținut. 11 (Pex) Memorat. 13 Care a fost însemnat undeva în vederea sancționării.

ÎNOTÁ, înót, vb. I. Intranz. 1. A se deplasa în apă cu mișcări ritmice. ♦ A pluti. 2. A fi cufundat într-un lichid; a fi înconjurat din toate părțile de un lichid. ♦ Fig. A fi copleșit, apăsat de ceva. ♦ Fig. A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă etc.). ♦ Fig. A avea ceva din abundență. – Lat. pop. innotare.

ÎNOTÁT s. n. Înotare. – V. înota.

NOTÁ, notez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a consemna ceva în scris. ♦ A însemna, a marca ceva prin semne, simboluri etc. ♦ A transcrie o melodie cu ajutorul notelor și a altor semne convenționale. 2. A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note, calificative. ♦ A însemna pe cineva într-un anumit loc, în vederea sancționării lui. 3. A semnala, a sublinia ceva; a reține, a memora. – Din fr. noter, lat. notare.

înota vi [At: CORESI, EV. 56/2 / V: (îrg) an~ / S și: (nrc) înno~ / Pzi: înot / E: ml *(in)notare] 1 A se mișca ritmic pentru a înainta la suprafața apei sau în apă. 2 A pluti. 3 A fi înconjurat de lichid din toate părțile. 4 (Fig) A fi copleșit, apăsat de ceva. 5 (Fig) A înainta cu greu prin noroi, zăpadă etc. 6 (Fig) A avea ceva din abundență.

înotat sn [At: ANON. CAR. / S și: (nrc) înno- / Pl: ~uri / E: înota] (Înv) 1 Înot. 2 Plutire. 3 Înotare (3).

nota2 vi [At: COD. VOR. 82/30 / V: (înv) nuta / Pzi: not / E: ml notare] (Îrg) 1 (D. ființe) A înota. 2 (D. nave sau, pex, d. călători de pe nave) A naviga.

nota1 vt [At: NEGULICI / Pzi: ~tez / E: fr noter, lat notare, it notare] 1 (Fșa) A însemna ceva în scris Si: a consemna, a înregistra, a înscrie, a scrie, (înv) a notifica (2). 2 A indica. 3 A semnala. 4 A sublinia. 5 A remarca. 6 A reține. 7 A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva cu ajutorul notelor sau al calificativelor. 8 A clasifica după însușirile dovedite, după capacitate etc. 9 A marca printr-un semn, prin simboluri, cifre, litere etc. 10 (Pex) A memora. 11 A însemna pe cineva undeva, în vederea sancționării lui.

ÎNOTÁ, înót, vb. I. Intranz. 1. A se mișca ritmic pentru a pluti și a înainta la suprafața apei sau în apă. ♦ A pluti. 2. A fi cufundat într-un lichid; a fi înconjurat din toate părțile de un lichid. ♦ Fig. A fi copleșit, apăsat de ceva. ♦ Fig. A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă etc.). ♦ Fig. A avea ceva din abundență. – Lat. pop. innotare.

ÎNOTÁT s. n. (Înv.) Înotare. – V. înota.

NOTÁ, notez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a consemna ceva în scris. ♦ A însemna, a marca ceva prin semne, simboluri etc. ♦ A transcrie o melodie cu ajutorul notelor și a altor semne convenționale. 2. A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note, calificative. ♦ A însemna pe cineva undeva în vederea sancționării lui. 3. A semnala, a sublinia ceva; a reține, a memora. – Din fr. noter, lat. notare.

ÎNOTÁ, înót, vb. I. Intranz. 1. (Despre ființe) A pluti pe apă, înaintînd cu ajutorul unor anumite mișcări ritmice făcute cu membrele corpului sau (la animale) și cu alte părți ale corpului. Cînd baba înota smintită pe la jumătatea lacului alb, Făt-Frumos aruncă buzduganu-n nori. EMINESCU, N. 24. Înoată voinicește, Taie-o brazdă, taie nouă, Taie Dunărea în două. ALECSANDRI, P. III 162. Marea fiind liniștită și limpede, mă depărtai de mal mai mult decît obicinuit, înotînd pe spinare. id. O. P. 274. ◊ Fig. Problemele în care înot abia ținîndu-mă la suprafață... se complică în fiecare zi. IBRĂILEANU, A. 98. Prin holde coapte, fetele grăbite Înoată pîn’ la brîu, împodobite Cu roșu mac și vinete cicoare. IOSIF, V. 71. Dar ce-i în grîu? O fată – Înoată-n spice pînă-n brîu. COȘBUC, P. I 170. ♦ Tranz. (Rar, complementul indică o apă) A trece înot. Peste munți treceți, Marea ajungeți. Marea înotați. TEODORESCU, P. P. 401. Bărbat oi lua Care s-a afla Dunărea să-noate. ALECSANDRI, P. P. 122. ♦ Fig. A pluti, a se mișca într-un mediu. O țintă de lumină prin umbră viu înoată. ALECSANDRI, P. A. 167. Astă lună ce înoată în tărie, Ca fanal purtat de valuri pe a mărilor cîmpie. ALEXANDRESCU, P. 138. 2. Fig. A fi cufundat în ceva, a fi înconjurat din toate părțile de ceva, a fi cuprins, copleșit de ceva. Ochii înotau în lacrimi și tot sîngele i se urcase în obraz. VLAHUȚĂ, O. A. 123. Sufletu-i acum înoată în bucurie. ODOBESCU, S. III 84. Tristă le e inima, Că le-noată-n voie rea. TEODORESCU, P. P. 231. ♦ A avea din abundență ceva. Înoată în bani. 3. Fig. A străbate cu greu. Văzu un mînzuc roșietic, cu zurgălău la gît, abia înotînd prin glod. CAMILAR, N. I 29. Mi-l închipui încă o dată, cum a trecut peste munți, bătut de vînturi, înotînd în zăpadă, cu stiva de lemne în spinare. BOGZA, Ț. 33. Cu mare greutate înotam prin troianul de omăt. CONTEMPORANUL, III 570. – Variantă: (regional) notá (TEODORESCU, P. P. 61) vb. I.

NOTÁ 2, notez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a înregistra, a înscrie, a consemna în scris. Sadoveanu a notat cu multă precizie limba poporului. VIANU, A. P. 238. Ochiul explicatorului vede tot, notează tot. ARGHEZI, P. T. 124. Trebuie să notăm aici o particularitate. GHEREA, ST. CR. II 171. ♦ A califica cu ajutorul notelor (4) pe un elev sau un student, a aprecia pe cineva sau ceva; a clasifica după calitate. Naum era băiat bun și bine notat de profesori. C. V. 106. ♦ A însemna pe cineva în vederea sancționării lui. ♦ A observa, a băga de seamă. 2. (Cu privire la valori numerice, elemente geometrice etc.) A însemna prin litere, cifre sau alte simboluri. A nota unghiurile unui patrulater.

ÎNOTÁ, înót, vb. I. Intranz. 1. A pluti pe apă, înaintând cu ajutorul anumitor mișcări ritmice făcute cu mâinile și cu picioarele. ♦ Tranz. (Rar) A trece înot o apă. ♦ Fig. A pluti, a se mișca într-un mediu. ♦ Fig. A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă). 2. Fig. A fi cufundat în ceva; a fi cuprins, copleșit de ceva. ♦ A avea din abundență ceva. ◊ Expr. A înota în miere = a-i merge foarte bine. – Lat. innotare (= natare).

NOTÁ vb. I. tr. 1. A însemna, a scrie (ceva), a consemna. ♦ A face o apreciere asupra cunoștințelor cuiva (de obicei elev, student) prin note sau calificative. 2. A însemna prin simboluri (litere, cifre etc.) valori numerice, elemente, melodii etc. [< fr. noter, lat. notare].[1]

  1. In DN etimologia cuvantului este incorectă: [cf. fr. noton – spate, algos – durere] (este de fapt etimologia cuvântului notalgie) — LauraGellner

NOTÁ vb. tr. 1. a însemna, a consemna. 2. a face o apreciere asupra cunoștințelor unui elev, student etc. prin note sau calificative. 3. a însemna prin simboluri valori numerice, elemente, melodii etc. (< fr. noter, lat. notare)

A ÎNOTÁ înót intranz. 1) (despre ființe) A se deplasa prin apă, făcând mișcări ritmice. 2) A străbate un mediu. ~ prin noroi. 3) fig. A fi prins din toate părțile (de ceva). Ochii îi înoată în lacrimi. 4) fig. A trăi, lăfăindu-se. ~ în belșug. /<lat. innotare

A NOTÁ ~éz tranz. 1) (nume, informații) A fixa în scris; a înscrie; a înregistra; a consemna. ~ un număr de telefon. 2) (elevi, studenți etc.) A aprecia cu o notă. 3) (elemente chimice, geometrice, valori numerice etc.) A reprezenta prin semne grafice convenționale. 4) (idei, afirmații etc.) A prevedea cu un semn pentru a reține sau pentru a nu trece cu vederea; a marca; a evidenția. 5) A scoate în evidență (pentru a atrage atenția); a reliefa; a evidenția. /<fr. noter, lat. notare

arată toate definițiile

Intrare: notat
notat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • notat
  • notatul
  • notatu‑
  • nota
  • notata
plural
  • notați
  • notații
  • notate
  • notatele
genitiv-dativ singular
  • notat
  • notatului
  • notate
  • notatei
plural
  • notați
  • notaților
  • notate
  • notatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înota
verb (VT58)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înota
  • ‑nota
  • înotare
  • ‑notare
  • înotat
  • ‑notat
  • înotatu‑
  • ‑notatu‑
  • înotând
  • ‑notând
  • înotându‑
  • ‑notându‑
singular plural
  • înoa
  • ‑noa
  • înotați
  • ‑notați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înot
  • ‑not
(să)
  • înot
  • ‑not
  • înotam
  • ‑notam
  • înotai
  • ‑notai
  • înotasem
  • ‑notasem
a II-a (tu)
  • înoți
  • ‑noți
(să)
  • înoți
  • ‑noți
  • înotai
  • ‑notai
  • înotași
  • ‑notași
  • înotaseși
  • ‑notaseși
a III-a (el, ea)
  • înoa
  • ‑noa
(să)
  • înoate
  • ‑noate
  • înota
  • ‑nota
  • înotă
  • ‑notă
  • înotase
  • ‑notase
plural I (noi)
  • înotăm
  • ‑notăm
(să)
  • înotăm
  • ‑notăm
  • înotam
  • ‑notam
  • înotarăm
  • ‑notarăm
  • înotaserăm
  • ‑notaserăm
  • înotasem
  • ‑notasem
a II-a (voi)
  • înotați
  • ‑notați
(să)
  • înotați
  • ‑notați
  • înotați
  • ‑notați
  • înotarăți
  • ‑notarăți
  • înotaserăți
  • ‑notaserăți
  • înotaseți
  • ‑notaseți
a III-a (ei, ele)
  • înoa
  • ‑noa
(să)
  • înoate
  • ‑noate
  • înotau
  • ‑notau
  • înota
  • ‑nota
  • înotaseră
  • ‑notaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nota
  • notare
  • notat
  • notatu‑
  • notând
  • notându‑
singular plural
  • notea
  • notați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • notez
(să)
  • notez
  • notam
  • notai
  • notasem
a II-a (tu)
  • notezi
(să)
  • notezi
  • notai
  • notași
  • notaseși
a III-a (el, ea)
  • notea
(să)
  • noteze
  • nota
  • notă
  • notase
plural I (noi)
  • notăm
(să)
  • notăm
  • notam
  • notarăm
  • notaserăm
  • notasem
a II-a (voi)
  • notați
(să)
  • notați
  • notați
  • notarăți
  • notaserăți
  • notaseți
a III-a (ei, ele)
  • notea
(să)
  • noteze
  • notau
  • nota
  • notaseră
Intrare: înotat
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înotat
  • ‑notat
  • înotatul
  • înotatu‑
  • ‑notatul
  • ‑notatu‑
plural
  • înotaturi
  • ‑notaturi
  • înotaturile
  • ‑notaturile
genitiv-dativ singular
  • înotat
  • ‑notat
  • înotatului
  • ‑notatului
plural
  • înotaturi
  • ‑notaturi
  • înotaturilor
  • ‑notaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: nota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nota
  • notare
  • notat
  • notatu‑
  • notând
  • notându‑
singular plural
  • notea
  • notați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • notez
(să)
  • notez
  • notam
  • notai
  • notasem
a II-a (tu)
  • notezi
(să)
  • notezi
  • notai
  • notași
  • notaseși
a III-a (el, ea)
  • notea
(să)
  • noteze
  • nota
  • notă
  • notase
plural I (noi)
  • notăm
(să)
  • notăm
  • notam
  • notarăm
  • notaserăm
  • notasem
a II-a (voi)
  • notați
(să)
  • notați
  • notați
  • notarăți
  • notaserăți
  • notaseți
a III-a (ei, ele)
  • notea
(să)
  • noteze
  • notau
  • nota
  • notaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înota nota

  • 1. A se deplasa în apă cu mișcări ritmice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 6 exemple
    exemple
    • Cînd baba înota smintită pe la jumătatea lacului alb, Făt-Frumos aruncă buzduganu-n nori. EMINESCU, N. 24.
      surse: DLRLC
    • Înoată voinicește, Taie-o brazdă, taie nouă, Taie Dunărea în două. ALECSANDRI, P. III 162.
      surse: DLRLC
    • Marea fiind liniștită și limpede, mă depărtai de mal mai mult decît obicinuit, înotînd pe spinare. ALECSANDRI, O. P. 274.
      surse: DLRLC
    • figurat Problemele în care înot abia ținîndu-mă la suprafață... se complică în fiecare zi. IBRĂILEANU, A. 98.
      surse: DLRLC
    • figurat Prin holde coapte, fetele grăbite Înoată pîn’ la brîu, împodobite Cu roșu mac și vinete cicoare. IOSIF, V. 71.
      surse: DLRLC
    • figurat Dar ce-i în grîu? O fată – Înoată-n spice pînă-n brîu. COȘBUC, P. I 170.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv rar A trece înot.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Peste munți treceți, Marea ajungeți. Marea înotați. TEODORESCU, P. P. 401.
        surse: DLRLC
      • Bărbat oi lua Care s-a afla Dunărea să-noate. ALECSANDRI, P. P. 122.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat A se mișca într-un mediu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pluti 2 exemple
      exemple
      • O țintă de lumină prin umbră viu înoată. ALECSANDRI, P. A. 167.
        surse: DLRLC
      • Astă lună ce înoată în tărie, Ca fanal purtat de valuri pe a mărilor cîmpie. ALEXANDRESCU, P. 138.
        surse: DLRLC
  • 2. A fi cufundat într-un lichid; a fi înconjurat din toate părțile de un lichid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ochii înotau în lacrimi și tot sîngele i se urcase în obraz. VLAHUȚĂ, O. A. 123.
      surse: DLRLC
    • 2.1. figurat A fi copleșit, apăsat de ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Sufletu-i acum înoată în bucurie. ODOBESCU, S. III 84.
        surse: DLRLC
      • Tristă le e inima, Că le-noată-n voie rea. TEODORESCU, P. P. 231.
        surse: DLRLC
    • 2.2. figurat A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Văzu un mînzuc roșietic, cu zurgălău la gît, abia înotînd prin glod. CAMILAR, N. I 29.
        surse: DLRLC
      • Mi-l închipui încă o dată, cum a trecut peste munți, bătut de vînturi, înotînd în zăpadă, cu stiva de lemne în spinare. BOGZA, Ț. 33.
        surse: DLRLC
      • Cu mare greutate înotam prin troianul de omăt. CONTEMPORANUL, III 570.
        surse: DLRLC
    • 2.3. figurat A avea ceva din abundență.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Înoată în bani.
        surse: DLRLC
      • 2.3.1. expresie A înota în miere = a-i merge foarte bine.
        surse: DLRM

etimologie:

înotat

etimologie:

  • vezi înota
    surse: DEX '09 DEX '98

nota

  • 1. A însemna, a consemna ceva în scris.
    exemple
    • Sadoveanu a notat cu multă precizie limba poporului. VIANU, A. P. 238.
      surse: DLRLC
    • Ochiul explicatorului vede tot, notează tot. ARGHEZI, P. T. 124.
      surse: DLRLC
    • Trebuie să notăm aici o particularitate. GHEREA, ST. CR. II 171.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A însemna, a marca ceva prin semne, simboluri etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • A nota unghiurile unui patrulater.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A transcrie o melodie cu ajutorul notelor și a altor semne convenționale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note, calificative.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Naum era băiat bun și bine notat de profesori. C. V. 106.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A însemna pe cineva într-un anumit loc, în vederea sancționării lui.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.2. A băga de seamă.
      surse: DLRLC sinonime: observa
  • 3. A semnala, a sublinia ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: memora reține semnala sublinia

etimologie: