NOTA¹ vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A însemna în scris pe ceva, în ceva, undeva; a înregistra, a înscrie, a consemna, a scrie, (învechit) a notifica (2). cf. negulici, polizu, antonescu, d., barcianu, v., lm. Notează-n cartea vremii Filozoful proletar: Greve. Bacovia, o. 137. Să-și dea seama de ce se petrece în jurul lor și să noteze reflecțiile lor. oprescu, i. a. iii, 33. Secretara ieși notîndu-și numele din mers. v. rom. martie 1954, 11. Mă uitam că tot notezi și notezi, de parcă ai vrea să copiezi întreg registrul. ib. februarie 1955, 231. Se căuta după creion și carnet să noteze. t. popovici, se. 199. ◊ Refl. pas. Pe rondelă se notează, de obicei, încărcătura cartușului. stoica, vîn. 39. Numărul de ordine se notează cu z. Chim. an. călit. 13, cf. 72. 2. A arăta, a indica, a semnala; a sublinia, a remarca, a observa, a reține; (învechit) a notifica (3). cf. lm. Trebuie să notăm aici o particularitate care arată cît de adevărat l-a simțit autorul nostru pe Ion. gherea, st. cr. ii, 171. De notat, de la început, este că literele dintr-o casă nu trebuie culese niciodată pînă la sfîrșit. romanescu, zeț. 21. Să notăm, în treacăt, unele aspecte din ce era Oborul cu ani în urmă. arghezi, b. 103. Odobescu... uită rareori să noteze temperatura mediului natural pe care-l descrie. vianu, m. 200. Aspectele lumii sensibile notate de poet prin epitetele sale se diferențiază. id. s. 30. Să notăm... unul din mijloacele de care se folosește povestitorul. l. rom. 1953, nr. 3, 67. Notăm că la acest tip de sol, recolta maximă nu atinge nivelul recoltelor maxime de pe alte tipuri de soluri. agrotehnica, ii, 884. ◊ refl. pas. Să se noteze bine că principii moldoveni... o considerau mai mult ca un ce precariu. hasdeu, I. c. i, 9. 3. (Complementul indică elevi, studenți, unii funcționari etc.) A pune un calificativ, a aprecia cu ajutorul notelor (I 5) sau al calificativelor; a clasifica după însușirile dovedite, după capacitate etc. Fiindcă băgasem în „mașina de palme” pe un funcționar..., am fost pedepsit cu „garda pieței”, notat rău în memoriu și permutat în reg. 11. sandu-aldea, a.m. 65. v-am notat pe toți bine, cît se poate de bine. brăescu,a. 260. Eram... un funcționar superior bine notat, în Ministerul de Finanțe. sadoveanu, o. xiv, 310. Era băiat bun și bine notat de profesori. C. PETRESCU, c. v. 105. 4. A marca (cu un semn), a însemna prin simboluri (cifre, litere etc.). cf. negulici, polizu, lm. Am notat prin sublimări deosebitele-mi stări de emoție ce mi-au cauzat acele rînduri. caragiale, o. vii, 5. – prez. ind.: notez – Din fr. noter, lat. notare, it. notare.