2 intrări
25 de definiții

Explicative DEX

NOROCIT, -Ă, norociți, -te, adj. 1. (Înv.) Norocos (1). 2. (Înv.) Norocos (2). 3. (Pop.) Mulțumit, fericit. – V. noroci.

NOROCIT, -Ă, norociți, -te, adj. 1. (Înv.) Norocos (1). 2. (Înv.) Norocos (2). 3. (Pop.) Mulțumit, fericit. – V. noroci.

norocit, ~ă a [At: PSALT. 167 / V: (îvp) ~năr~, ~rucit[1] / Pl: ~iți, ~e / E: noroci] 1-4 (Înv) Norocos (1-4). 5 (Îvp) Fericit. 6 Mulțumit. 7 Care este bine ales, potrivit. 8 (Înv) Slăvit. 9 (Înv) Important. 10 (Înv) Predestinat. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

NOROCIT adj. p. NOROCI. Cu noroc, fericit C. 👉 NENOROCIT.

NOROCIT, -Ă, norociți, -te, adj. 1. Norocos, fericit. Împărăteasa îl sărută plîngînd și-i pofti întoarcere norocită. POPESCU, B. II 15. Ca să fiu, dar, norocită, S-o ascult pe ea. ALECSANDRI, T. I 411. Noi am făcut un norocit drum. KOGĂLNICEANU, S. 16. 2. (Învechit) Care aduce noroc. Iaca norocita plăcintă de care am vorbit, intră adusă pe o tipsie de argint. NEGRUZZI, S. I 287.

norocit a. cu noroc, fericit.

norocít, -ă adj. (vsl. noročitŭ). Vechĭ. Distins. Fericit.

NOROCI, norocesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop. și fam.) A face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc; a ferici. ♦ Refl. A deveni fericit, a avea norocul, fericirea să... 2. (Pop.) A ursi, a meni, a hărăzi, a sorti cuiva ceva. – Din noroc.

NOROCI, norocesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop. și fam.) A face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc; a ferici. ♦ Refl. A deveni fericit, a avea norocul, fericirea să... 2. (Pop.) A ursi, a meni, a hărăzi, a sorti cuiva ceva. – Din noroc.

năroci v vz noroci[1] modificată

  1. În original, incorect tipărit: vz nărăci — LauraGellner

nărocit, ~ă a vz norocit

noroci [At: PALIA (1581), 89/18 / V: (îvp) năr~ / Pzi: ~cesc / E: noroc] 1 vt (Pop; subiectul este o forță supranaturală) A predestina. 2 vt A face fericit. 3 vt A asigura fericirea cuiva. 4 vr A deveni fericit. 5 vr A avea fericirea de a... 6 vi (Reg) A saluta. 7 vi (Reg) A închina cu paharul.

norucit, ~ă a vz norocit

NOROCI, NĂROCI (-ocesc) vb. tr. 1 A da noroc, a face norocos: Drept cine slujește, Dumnezeu îl norocește (PANN); Dumnezeu să te nărocească, om bun ce ești (PĂC.); Joe să te norocească Și anii să-ți înmulțească (DON.) C. 👉 NENOROCI 2 Olten. (CIAUȘ.) A închina cu paharul, cu plosca.

NOROCI, norocesc, vb. IV. Tranz. 1. A face pe cineva fericit, a da sau a aduce cuiva noroc; a ferici. E foarte convins că o întîmplare extraordinară are să vie... să-l norocească deodată. VLAHUȚĂ, O. A. 223. Pe toate le-ai norocit... La toate le-ai dat noroc. BIBICESCU, P. P. 202. 2. (Popular) A ursi, a soroci, a sorti, a meni. Mamonul a norocit-o de s-a făcut crăiasă. RETEGANUL, P. V 20.

A NOROCI ~esc tranz. pop. 1) A face să aibă noroc. 2) (în superstiții și în creația folclorică) A supune unor vrăji, prestabilind viitorul; a sorți; a ursi; a hărăzi. /Din noroc

norocésc v. tr. (d. norocit). Fac norocos: munca-l norocește pe om.

Ortografice DOOM

noroci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. norocesc, 3 sg. norocește, imperf. 1 noroceam; conj. prez. 1 sg. să norocesc, 3 să norocească

noroci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. norocesc, imperf. 3 sg. norocea; conj. prez. 3 să norocească

noroci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. norocesc, imperf. 3 sg. norocea; conj. prez. 3 sg. și pl. norocească

noroci (conj. norocească)

Argou

noroci, norocesc v. t. a face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc

Sinonime

NOROCIT adj. v. celebru, faimos, fericit, ilustru, mare, mulțumit, norocos, renumit, reputat, satisfăcut, vestit.

norocit adj. v. CELEBRU. FAIMOS. FERICIT. ILUSTRU. MARE. MULȚUMIT. NOROCOS. RENUMIT. REPUTAT. SATISFĂCUT. VESTIT.

NOROCI vb. v. da, destina, ferici, hărăzi, hotărî, meni, orândui, predestina, rândui, saluta, sorti, ursi.

noroci vb. v. DA. DESTINA. FERICI. HĂRĂZI. HOTĂRÎ. MENI. ORÎNDUI. PREDESTINA. RÎNDUI. SALUTA. SORTI. URSI.

Tezaur

NOROCIT, -Ă adj. 1. (Învechit; despre oameni) Norocos (1). Iar stupi și vinul să făce, că era om nărocit. NECULCE, L. 96, cf. ANON. CAR., LEX. MARS. 208. Fac pe om norocit la vînat. IST. AM. 94v/13. Te-am văzut mai drept, mai groaznic, mai viteaz, mai norocit, Izbind pe tîlharul cărui acuma te văz robit. HELIADE, O. I, 409, cf. VALIAN, v. Vătaful de curte al armașului... mai norocit... începuse de mult timp a zeciui averile stăpînului său. FILIOMN, O. I, 128, cf. DDRF, ALEXI, W. Și tata Neleus fu vesel, Căci, norocit așa mult ca tînăr, fusei în bătaie. MURNU, I. 234. 2. (Învechit; despre acțiuni ale oamenilor, întîmplări etc.) Norocos (2). După nărocită biruința lui Traian asupra dachilor. CANTEMIR, HR. 104. Atila... toate cîte făcea, norocite îi ieșiia. C. CANTACUZINO, CM I, 78. Leopardul, boul și șarpele... le vestește o norocită ispravă. IST. AM. 89r/20. Nu fu norocită lui David această biruință. CALENDARIU (1814), 122/24. Pînă cînd plutirea este norocită, pentru ce să se teamă neîncetat de furtune și să să gîndească numai la nenorociri?, DRAGHICI, r 13/25. Noi am făcut un norocit drum, în cari noi am avut toate lucrurile trebuincioase, KOGĂLNICEANU, S. 16. 3. (Învechit și popular) Fericit; mulțumit (I). Poftim măriii sale sănătate și pace cu viață nărocitî să petreci măria ta de pururia adevăr. DOSOFTEI, în BV I, 210. O, norocite tînărule, carele a virtuților tale crainic și martur ai aflat pre Omirul. N. COSTIN, LET . I, 36/23. Primeaște dar și măriia ta... această osteneală a noastră în norocit numele măriei tale. id, ap. gcr ii 2/39. D[u]mnezăul tuturor... să păzească pre măriia ta... în mulți ani și prea norociți, cu pace fără turburare (a. 1700). GCR I, 337/17. Să bucură întru norucitele zile ale prealuminatei oblăduirii tale toți supușii tăi de viață pacinică (a. 1713). BV I, 488. Pofta răsplătirii iaste o împiedecare mare, car ea nu lasă să trăiască cineva norocit și cu liniște. ANTIM, ap. GCR II, 6/8. Din neamul său cel norocit, spre multă înmulțirea neamului său au crescut (cca 1750). GCR II, 50/16. Pre măriia sa domn nemișcat să-l avem... cu pace, cu liniște și în viață nărocită (a. 1756). BV II, 133. De vor viețui supt aceasle folositoare pravile... să vor face foarte norociți la politiceasca împărțire (a. 1773). GCR II, 86/23. Și te vei lupta cu viața cea tâlhărească pănă cînd va arăta cătră tine Dumnezeu vreun sfîrșit mai norocit. AETHIOPICA 16r/9, cf. LB. Pe alt nu cunosc pe nimeni și eu, cel mai norocit, Părinteasca-i îngrijire mai mult o am simțit. HELIADE, O. II, 437. Relele ce ai pătimit... și a căror aducere aminte te face să pierzi nădejdea unei soarte mai norocite, ți s-au trimis din cer. MARCOVICI, D. 15/25. Vă învățăm acele ce socotim de cuviință... pentru ca prin aceste să puteți fi norociți. DRAGHICI, R. 4/7, cf. VALIAN, v. Mielușorul... sărmănelul tot vesel... Paște, zburdă... 0, norocită orbire! CONACHI, P. 262. Această norocită popularitate a istoriei vine, mai ales, din două pricini. KOGĂLNICEANU, S., a. 52. Aș fi murit norocită și n-aș fi silită acum a-l blăstema și a plinge! NEGRUZZI, S. I, 52. Ne vom socoti norociți cînd vom putea să-ți plătim măcar în parte astă mare facere de bine. BOLLAIC, ap. GHICA, A. 628. La toate-ai fost norocit, ALEXANDRESCU, O. I, 170, cf. 238. Printr-o coincidență norocită pentru dînsa... avuse ideea de a veni la postelnicul. FILIMON, O. I, 152. Ca să fiu, dar, norocită, S-o ascult pe ea. ALECSANDRI, T. I, 411, cf. DDRF. Împărăteasa îl sărută plîngînd și-i pofti întoarcere norocită. POPESCU, B. II, 15. ♦ Care este bine ales, potrivit. Un metod foarte norocit pentru vindecarea holerii. AR (1837), 371/33. Oarecare efecte de umbră și de lumină mai norocite. F (1897), 27. 4. (Învechit) Slăvit; însemnat, important. Bucirați în lură noao cu buciru, în nărocită (slăvită h, bună-nsămnată d) dzi de sărbătoarea voastră. PSALT. 167. Întru o zi nărocită Irod îmbrăca-se întru un vășmînt împărătesc. CORSEI, L. 56/22. Bucinați... în nărocită zi de sărbătoarea voastră id. PS 223/11. ◊ (Substantivat) Intrară întru ascultare cu miiașii și cu nărociții (oameni mai mari N. TEST. 1648, oamenii ce era mai de folos biblia 1688) cetaței. COD. VOR. 72/7. – pl.: norociți, -te. – Și: (învechit și popular) nărocit, -ă, (învechit) norucit, -ă adj. – v. noroci.

Intrare: norocit
norocit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • norocit
  • norocitul
  • norocitu‑
  • norocită
  • norocita
plural
  • norociți
  • norociții
  • norocite
  • norocitele
genitiv-dativ singular
  • norocit
  • norocitului
  • norocite
  • norocitei
plural
  • norociți
  • norociților
  • norocite
  • norocitelor
vocativ singular — —
plural — —
nărocit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
norucit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: noroci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • noroci
  • norocire
  • norocit
  • norocitu‑
  • norocind
  • norocindu‑
singular plural
  • norocește
  • norociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • norocesc
(să)
  • norocesc
  • noroceam
  • norocii
  • norocisem
a II-a (tu)
  • norocești
(să)
  • norocești
  • noroceai
  • norociși
  • norociseși
a III-a (el, ea)
  • norocește
(să)
  • norocească
  • norocea
  • noroci
  • norocise
plural I (noi)
  • norocim
(să)
  • norocim
  • noroceam
  • norocirăm
  • norociserăm
  • norocisem
a II-a (voi)
  • norociți
(să)
  • norociți
  • noroceați
  • norocirăți
  • norociserăți
  • norociseți
a III-a (ei, ele)
  • norocesc
(să)
  • norocească
  • noroceau
  • norociră
  • norociseră
năroci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

norocit, norocităadjectiv

  • 1. învechit Norocos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: norocos
    • format_quote Ca să fiu, dar, norocită, S-o ascult pe ea. ALECSANDRI, T. I 411. DLRLC
  • 2. învechit Norocos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: norocos
    • format_quote Împărăteasa îl sărută plîngînd și-i pofti întoarcere norocită. POPESCU, B. II 15. DLRLC
    • format_quote Noi am făcut un norocit drum. KOGĂLNICEANU, S. 16. DLRLC
    • 2.1. învechit Care aduce noroc. DLRLC
      • format_quote Iaca norocita plăcintă de care am vorbit, intră adusă pe o tipsie de argint. NEGRUZZI, S. I 287. DLRLC
  • 3. popular Fericit, mulțumit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi noroci DEX '98 DEX '09

noroci, norocescverb

  • 1. popular familiar A face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ferici
    • format_quote E foarte convins că o întîmplare extraordinară are să vie... să-l norocească deodată. VLAHUȚĂ, O. A. 223. DLRLC
    • format_quote Pe toate le-ai norocit... La toate le-ai dat noroc. BIBICESCU, P. P. 202. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A deveni fericit, a avea norocul, fericirea să... DEX '09 DEX '98
  • 2. popular A ursi, a meni, a hărăzi, a sorti cuiva ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mamonul a norocit-o de s-a făcut crăiasă. RETEGANUL, P. V 20. DLRLC
etimologie:
  • noroc DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.