NOROCI, NĂROCI (-ocesc) vb. tr. 1 A da noroc, a face norocos: Drept cine slujește, Dumnezeu îl norocește (PANN); Dumnezeu să te nărocească, om bun ce ești (PĂC.); Joe să te norocească Și anii să-ți înmulțească (DON.) ¶¶ C. 👉 NENOROCI ¶ 2 Olten. (CIAUȘ.) A închina cu paharul, cu plosca.