2 intrări
23 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NOMINATÍV, -Ă, nominativi, -e, s. n., adj. 1. S. n. Caz al flexiunii nominale a cărui funcție specifică este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului. 2. Adj. (Fin.; în sintagma) Acțiune nominativă = acțiune care poartă înscris numele posesorului. – Din lat. nominativus, fr. nominatif.
nominativ, ~ă [At: VĂCĂRESCUL, GR. 20/3 / V: (înv) ~if, num~ / Pl: ~i, ~e / E: lat nominativus, it nominativo, fr nominatif] 1-2 sn, a (Șîs caz ~, înv, cădere ~ă) Caz al declinării a cărui funcție specifică este aceea de subiect Si: (înv) numitoare (1). 3 sn (Îs) ~ etic Formă cazuală a pronumelui personal de persoana a doua singular, folosit într-o construcție în care, ca și în cazul dativului etic, se cere interlocutorului să participe afectiv la ceea ce se povestește. 4 a (Înv) Care se face pe nume (1). 5 a (Înv) După nume. 6 a (Înv) Care numește. 7 a (Fin; îoc la purtător; îs) Obligație ~ă Obligație care poartă numele deținătorului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NOMINATÍV, -Ă, nominativi, -e, s. n., adj. 1. S. n. Caz al flexiunii nominale a cărui funcție specifică este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului. 2. Adj. (Fin.; în sintagma) Obligație nominativă = obligație care poartă înscris numele creditorului. – Din lat. nominativus, fr. nominatif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
NOMINATÍV1, nominative, s. n. Caz al declinării în care stau subiectul, numele predicativ și apoziția. Nominativul este și cazul predicatului nominal (adică, mai exact spus, al numelui predicativ). IORDAN, L. R. 305.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NOMINATÍV 2, -Ă, nominativi, -e, adj. (Fin.; mai ales în expr.) Obligație nominativă = obligație care (spre deosebire de cea «la purtător») poartă numele proprietarului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NOMINATÍV s.n. Caz al declinării în care stau subiectul, apoziția și numele predicativ. ◊ Nominativ etic = formă de nominativ a pronumelui personal de persoana 2 sg., folosit într-o construcție în care, ca și în cazul dativului etic, se cere interlocutorului să participe afectiv la ceea ce se povestește. [Pl. -ve. / cf. lat. nominativus, fr. nominatif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NOMINATÍV, -Ă adj. Care conține un nume, nominal. ◊ (Fin.) Obligație nominativă = obligație pe care este scris numele creditorului. [< fr. nominatif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NOMINATÍV, -Ă I. adj. nominal (1). ♦ (fin.) obligație ~ă = obligație pe care este scris numele creditorului. II. s. n. caz al declinării în care stau subiectul, apoziția și numele predicativ. (< lat. nominativus, fr. nominatif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
NOMINATÍV1 ~e n. lingv. Caz la care stă, de obicei, subiectul și care răspunde la întrebările: cine? ce? /<lat. nominativus, fr. nominatif
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NOMINATÍV2 ~ă (~i, ~e) 1) Care servește pentru a numi; cu ajutorul căruia se numește. Funcție ~ă. 2) Care ține de nominație; propriu nominației. /<lat. nominativus, fr. nominatif
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nominativ a. ce conține nume: statul nominativ al funcționarilor. ║ n. Gram. cazul ce exprimă subiectul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* nominatív, -ă adj. (lat. nominativus). Relativ la nume, nominal: listă nominativă. Acțiune nominativă, acțiune nominală (pe care e scris numele posesoruluĭ). S.n., pl. e. Gram. Cazu care exprimă subiectu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nominatif, ~ă sn, a vz nominativ
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
numinativ, ~ă sn, a vz nominativ
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cupón nominatív sint. s. Cupoane distribuite, gratuit și nominal, de către stat populației, în toamna anului 1995, în cadrul acțiunii de privatizare în masă, spre a fi schimbate ulterior pe acțiuni ◊ „Aflăm, cu stupoare, că situația inscripționării și distribuției cupoanelor nominative de privatizare către oficiile poștale este departe de a se afla în grafic, așa cum ni s-a spus la început.” Expr. Mag. 31/95 p. 3
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
nominatív2 s. n., pl. nominatíve
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nominatív1 adj. m., pl. nominatívi; f. nominatívă, pl. nominatíve
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nominatív s. n., pl. nominatíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nominatív adj. m., pl. nominatívi; f. sg. nominatívă, pl. nominatíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
NOMINATÍV s., adj. 1. s. (GRAM.) (înv.) numitoare. 2. adj. v. nominal.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
nominativ (adj.)
- surse: Sinonime
- surse: DEX '09
- diferențiere finanțe (în) sintagmă Obligație nominativă = obligație)) care poartă înscris numele creditorului.__surse: DEX '98 DLRLC DN
-
-
etimologie:
- limba latină nominativussurse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
- limba franceză nominatifsurse: DEX '09 DEX '98 DN
nominativ (s.n.)
- 1. Caz al flexiunii nominale a cărui funcție specifică este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exempluexemple
- Nominativul este și cazul predicatului nominal (adică, mai exact spus, al numelui predicativ). IORDAN, L. R. 305.surse: DLRLC
- 1.1. Nominativ etic = formă de nominativ a pronumelui personal de persoana a 2-a singular, folosit într-o construcție în care, ca și în cazul dativului etic, se cere interlocutorului să participe afectiv la ceea ce se povestește.surse: DN
-
etimologie:
- limba latină nominativussurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba franceză nominatifsurse: DEX '09 DEX '98 DN