15 definiții pentru nesăbuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni.

NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni.

nesăbuit2, ~ă a [At: H IV, 54 / Pl: ~iți, ~e l V: ~sibuit / E: ne- + săbuit] (Reg) 1 Lipsit de finețe, de delicatețe în trăsături, în alcătuire. 2 (Pex) Grosolan. corectată

nesăbuit1, ~ă [At: (a. 1824) URICARIUL, V, 186/23 / V: (reg) ~băduit / Pl: ~iți, ~e / E: cf mg szabadni] 1-2 smf, a (Om) lipsit de judecată în acțiuni Si: imprudent, nechibzuit, necugetat, nesocotit. 3 a (D. acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care denotă lipsă de judecată. 4 a (Pex) Lipsit de sens Si: absurd. 5 a (Pex) Cu totul exagerat Si: deplasat. corectată

NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. Nechibzuit, nesocotit; irațional, nebun, nebunesc. De obicei nu prea eram grijuliu... dovadă escapada mea nesăbuită de la Nada Florilor. SADOVEANU, N. F. 123. Un trai nesăbuit și sec. VLAHUȚĂ, P. 53. ◊ (Substantivat) Cel ce însă umblă mereu cercînd este un nesăbuit, căruia trebuie să-i lipsească vreo doagă. ISPIRESCU, L. 247.

NESĂBUÍT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de chibzuință; nesocotit; nechibzuit. Faptă ~tă. /cf. ung. szabadni

nesăbuit a. nesocotit, nebun: glume, plăceri nesăbuite. [Origină necunoscută]. ║ m. nebun: un nesăbuit căruia trebuie să-i lipsească vr’o doagă ISP.

nesăbăduit, ~ă a vz nesăbuit1 corectată

nesăbăduít (est) și nesăbuít (vest), adj. (ne-, nu și ung. szabad, slobod, permis, szabadni, a fi permis). Nesocotit, nebunesc: cheltuĭelĭ nesăbuite. Nebun smintit: om nesăbuit. Subst. Om nesăbuit. Adv. Cu nesăbuință.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nesăbuít adj. m., pl. nesăbuíți; f. nesăbuítă, pl. nesăbuíte

nesăbuít adj. m., pl. nesăbuíți; f. sg. nesăbuítă, pl. nesăbuíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NESĂBUÍT adj. 1. v. imprudent. 2. v. nebunesc.

NESĂBUIT adj. 1. imprudent, nechibzuit, necugetat, neprevăzător, nesocotit, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (Om ~.) 2. nebun, nebunesc, nechibzuit, necugetat, necumpănit, necumpătat, nesocotit, prostesc, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (O faptă ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nesăbuít (nesăbuítă), adj. – Exagerat, disproporționat, nechibzuit. Origine necunoscută. Scriban indică var. nesăbăduit și mag. szabadni „a fi îngăduit”; ambele indicații sînt puțin sigure. Apare deja din sec. XVII. – Der. nesăbuire, s. f. (nechibzuință, lipsă de considerație); nesăbuință, s. f. (nechibzuință).

Intrare: nesăbuit
nesăbuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nesăbuit
  • nesăbuitul
  • nesăbuitu‑
  • nesăbui
  • nesăbuita
plural
  • nesăbuiți
  • nesăbuiții
  • nesăbuite
  • nesăbuitele
genitiv-dativ singular
  • nesăbuit
  • nesăbuitului
  • nesăbuite
  • nesăbuitei
plural
  • nesăbuiți
  • nesăbuiților
  • nesăbuite
  • nesăbuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nesăbuit

  • 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni.
    exemple
    • (și) substantivat Cel ce însă umblă mereu cercînd este un nesăbuit, căruia trebuie să-i lipsească vreo doagă. ISPIRESCU, L. 247.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nebun (adj.) nebunesc 2 exemple
      exemple
      • De obicei nu prea eram grijuliu... dovadă escapada mea nesăbuită de la Nada Florilor. SADOVEANU, N. F. 123.
        surse: DLRLC
      • Un trai nesăbuit și sec. VLAHUȚĂ, P. 53.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune Lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat.
        surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: