Definiția cu ID-ul 503799:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nesăbuit (nesăbuită), adj. – Exagerat, disproporționat, nechibzuit. Origine necunoscută. Scriban indică var. nesăbăduit și mag. szabadni „a fi îngăduit”; ambele indicații sînt puțin sigure. Apare deja din sec. XVII. – Der. nesăbuire, s. f. (nechibzuință, lipsă de considerație); nesăbuință, s. f. (nechibzuință).