negustori [At: SIMION, DASC., ap. LET. I, 33/36 / V: (reg) ~gos~ / Pzi: ~resc / E: negustor] 1-2 vri (Îvp) A cumpăra și a vinde o marfă, pentru a realiza un profit Si: (îvp) a neguțători (1-2). 3-4 vri (Îvp) A practica meseria de negustor (2) Si: (îvp) a neguțători (3-4). 5 vi (Îvp; șfg) A face să devină obiect de comerț Si: (îvp) a neguțători (5). 6 vi (Îvp) A folosi ca obiect de comerț Si: a comercializa, (îvp) a neguțători (6). 7-8 vir (Îvp) A se tocmi. 9 vt (Îrg) A da cu dobândă Si: (îvp) a neguțători (7). 10 vt (Pex) A valorifica.

NEGUSTORI, †NEGUȚĂTORI (-resc) vb. tr. și intr. ⚚ A face negoț: Grecii forfoteau în toate părțile, negustorind și sufletul din om (VLAH.); nici nu știe cum se neguțătorește în lume (SB.) [negustor].

NEGUSTORI, negustoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A cumpăra și a vinde pentru cîștig, a face negoț, a fi negustor de profesie. Bolbocean negustorea, Dar bănet ce cîștiga Cu săracii-l împărțea. TEODORESCU, P. P. 604. ♦ Tranz. A trafica, a specula. (Fig.) Nu dumnealor... Să ne mai smulgă plînsul înflorit Ca să-l negustorească prin vitrine! DEȘLIU, G. 10. – Variantă: (învechit și regional) neguțători (SBIERA, P. 230, GORJAN, H. IV 135) vb. IV.

A NEGUSTORI ~esc intranz. pop. A fi negustor; a practica meseria de negustor; a face negoț. /Din negustor

negustorì v. a face negoț.

năgustori sm vz negustor

năguțutori sm vz negustor

negăstori sm vz negustor

negostori v vz negustori

negoțători² v vz neguțători

negoțători v vz neguțători

negoțetori v vz neguțători

negoțitor sm vz negustor

negoțitori v vz negustori

negustor, ~oare smf [At: (a. 1784) GCR, II, 138/2 / V: (reg) năgoțâtori, năgustori, ~găstoriu, ~goțâtători, ~storiu, ~guțutori, nig~ / Pl: ~i, ~oare / E: cf lat negotiatorius] 1 Persoană care se ocupă cu comerțul particular Si: comerciant, (înv) negociator (1), negociant (1), (îvp) neguțător (1). 2 (Îe) ~ greu ca fulgul de apă (sau cu marfă de un leu) sau ~ de piei de cloșcă (sau de ploșniță, de purici) Negustor (1) sărac, care face comerț cu mărfuri mărunte, lipsite de valoare.

negustoriu sm vz negustor

neguțetori v vz neguțători

neguțitori v vz neguțători

nigustor sm vz negustor

niguțâtor sm vz negustor

NEGUSTOR, †NEGUȚĂTOR sm. -TOREASĂ (pl. -ese) sf. ⚚ Acela, aceea care se ocupă de negoț, comerciant(ă); (P): negustorul fricos nici nu cîștigă nici nu păgubește; iron. negustor greu ca fulgul pe apă sau negustor de piei de cloșcă, se zice despre cel ce face negoț de lucruri fără preț sau care n’are nici un capital (🖼 3329) [neguța].

NEGUSTORAȘ sm. ⚚ dim. NEGUSTOR: ~ii altădată nebăgați în seamă... au ajuns cu averi mari (BR.-VN.).

NEGUSTORESC, †NEGUȚĂTORESC adj. ⚚ De negustor, privitor la negoț, comercial: s’a hotărît ca de-acum înainte să aibă a face mai mult cu parte negustorească (CRG.).

†NEGUȚĂTOR... 👉 NEGUSTOR...

NEGUSTOR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul particular; comerciant. Mi-a dat un răvaș pecetluit către un negustor bogat din Brăila. GALACTION, O. I 77. Iaca și codrul Grumăzeștilor, grija negustorilor și spaima ciocoilor. CREANGĂ, P. 119. De-ar fi dorul vînzător, Eu m-aș face negustor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92. – Variantă: (învechit și regional) neguțător (SADOVEANU, D. P. 48, ISPIRESCU, L. 24, ALEXANDRESCU, M. 373) s. m.

NEGUSTOR ~i m. Persoană care se ocupă cu comerțul particular; comerciant. /<lat. negotiatorius

negustor (neguțător) m. comerciant. [Lat. NEGOTIATOREM].

neguțător m. V. negustor.

negustór, -eásă s., pl. f ese (d. neguțător). Comerciant, acela care vinde marfă.

2) negustorésc v. intr. Trăĭesc ca negustor: mulțĭ anĭ a negustorit. V. tr. Vechĭ. Trafichez, speculez. – Vechĭ și -guțăt-, -guțit- și -goțăt-.

negustori (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustoresc, 3 sg. negustorește, imperf. 1 negustoream; conj. prez. 1 sg. să negustoresc, 3 să negustorească

negustori (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustoresc, imperf. 3 sg. negustorea; conj. prez. 3 să negustorească

negustori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustoresc, imperf. 3 sg. negustorea; conj. prez. 3 sg. și pl. negustorească

negustor s. m., pl. negustori

negustor s. m., pl. negustori

negustor s. m., pl. negustori

negustor sb. m., -reasă sb. f.

negustor de fitile de candelă / de piei de cloșcă expr. (peior.) mic afacerist, întreprinzător.

NEGUSTORI vb. v. comercializa, târgui, tocmi.

NEGUSTORI vb. a precupeți, a specula, a trafica, (înv. și reg.) a precupi.

negustori vb. v. COMERCIALIZA. TÎRGUI. TOCMI.

NEGUSTORI vb. a precupeți, a specula, a trafica, (înv. și reg.) a precupi.

NEGUSTOR s. v. comerciant.

NEGUSTOR s. comerciant, (înv. și reg.) sfîrnar, (reg.) tîrguitor, (înv.) cupeț, negociant, negociator, privătar.

NEGUSTORI vb. IV. 1. Intranz. și refl. (Învechit și popular) A cumpăra și a vinde o marfă pentru a realiza un profit, a face negoț (2); a practica meseria de negustor (2). Mulți și dintru greci au mers, unii să privască, alții să să negoțitorească. herodot (1645), 200. Multe feluri de oameni locuiesc, negustoresc, agonisesc. simion dasc., let. i, 33/26. Nu să cade cliricilor să ție prăvălie de cîrciumă și să negoțătorească într-însele (a. 1652). ap. tdrg. Numărînd talantul, le-au poruncit, zicînd: neguțitoriți pînă voi veni. biblia (1688), [prefață] 3/11, cf. cod. pușc. 82. Neguțitoresc și cu boi de negoț. n. costin, let. ii, 87/31. Neguțitorii... ce șed de negustoresc aice în țară (sec. xvIII). let. iii, 222/5. Desăgarii... așezîndu-se prin tîrguri să aibă voie a neguțitori (a. 1783). n. a.bogdan, c. m. 79. S-ar crede necinstiți dacă s-ar umili a negustori. ist. am. 13^v/18. Un bogat neguțător ce se neguțătorea la Siria. văcărescul, ist. 247. Frate-său cel mai mare... neguțitorindu-se cu petri scumpe, se așezase cu lăcașul în Țarigrad. șincai, hr. iii, 8/25, cf. ii, 142/8. Băcani sau pricupeți care să neguțătoresc cu marfă amărunt (a. 1802). doc. ec. 73. Să se dea unui vrednic negoțitori capital bun, îndată ar începe mai bine a negoțitori. țichindeal, f. 402/3. În anul trecut s-au aflat în slujba numitului la Cîmpina, unde să neguțătorea cu porumb (a. 1818). doc. ec. 185. Vor putea asemenea lăcuitorii... să meargă să se neguțătorească prin celelalte cetăți și porturi (limanuri) ale Înaltei Porți. cr (1829), 293²/10. Ar putea... să se neguțătorească cu toată Evropa și cu tot felul de materie și de marfă. piscupescu, o. 15/23. Cîți urmează a neguțitori în partea aceea, se numesc armatori gvinieni. drăghici, r. 16/3. Le dedei de fiecare cîte o mie de galbeni în dar, povățuindu-i a se neguțetori cu minte și cu băgare de seamă aci. gorjan, h. i, 35/33. Muierea cu bărbat... nu poate să se neguțătorească (a. 1840). ap. tdrg. Neguțător vechi de vinuri, neguțătorindu-se cu buți și cu fabricarea lor (a. 1849). doc. ec. 958, cf. filimon, o. ii, 133. Se neguțătorește cu violine, dar cînd îi cade în mîni un instrument bun, nu l-ar da pentru Veneția întreagă. f (1885), 282, cf. pamfile, j. iii, 91. Construiește treizeci de corăbii cu care pleacă să să negustorească peste mare. ll i, 101. Bolbocean negustorea, Dar bănet ce cîștiga Cu săracii-l împărțea. teodorescu, p. p. 604, cf. 539, 595. Se învoiră să neguțătorească la un loc și pe urmă să împărțească cîștigul. sbiera, p. 230, cf. 216. C-am negustorit De ne-am procopsit. Mat. folk. 204. Cu pește m-am arînit, Cu pește am negustorit. graiul, i, 7, cf. alr ii 3 640/27, 76, 105, 172, 228, 284,37911 848. ◊ Tranz. (Complementul indică obiectul supus schimbului sau substitutul lui) Dei mult neguțătoreaște aceasta, aethiopica, 6^r/6. Să cumpărăm mărfuri și să le neguțetorim la Surat. gorjan, h. iii, 135/32. Cei mai mulți arapi fiind încă varvari..., stăpînitorii sau împărații lor... îi neguțitoresc tocmai ca pe niște dibotoace ce să vînd în tîrg. drăghici, r. 245/11. Ce neamuri anume erau aceia care-și trimeteau reprezentanții lor să negustorească mărfurile sau productele lor? n. a. bogdan, c. m. 13. Mai bine v-ați pricepe să negustoriți arpagic. contemp. 1948, nr. 112, 6/2. 2. Intranz. (Învechit și popular; adesea figurat sau în contexte figurate) A face să devină obiect de comerț, a folosi ca obiect de comerț; a comercializa. Ai luat hrana săracilor de negoțetorești și precupești. moxa, 386/3. Neguțătorind și politicind cu înțelepciunea. dosoftei, v. s. decembrie 216^v/26. Învață pre fiul său să neguțitorească cu dînsa [înțelepciunea] mai bine decît cu aurul. biblia (1688), [prefață] 3/47. ◊ Tranz. La [duhovnicul] cel de la țară... spune păcatele... mai mari, iar la cel de la oraș, păcatele... mai mici, neguțătorind și meșteșugind taina ispovedaniei. antim, p. 154. Cînd bărbatul neguțătorește cinstea nevestii, este slobodă nevasta să-l desparță. caragea, l. 43/18, cf. grecu, p. 249. Nu dumnealor... Să ne mai smulgă plînsul înflorit Ca să-l negustorească prin vitrine. deșliu, g. 10. 3. Intranz. și refl. (Învechit și popular) A se tocmi, a se tîrgui. Am auzit preoți înjurîndu-se în altar, pe alții negustorind în biserică, ca în tîrguri. ardeleanu, u. d. 42. Cei ce cu ale credinței în lume se neguțătoresc, aceia cu drept cuvînt fiii satanei se socotesc. zanne, p. viii, 403. 4. Tranz. (Învechit și regional) A da cu dobîndă; p. ext. a fructifica, a valorifica. Ne îndeamnă cu credință să neguțitorim talantul ce ni s-au dat. biblia (1688), [prefață] 3/39, cf. gcr ii, 154/2, tdrg. Știi ce, stăpîne? Dă-mi mie banii dumitale, să-i negustoresc. rădulescu-codin, î. 2. – prez. ind.: negustoresc. – Și: (învechit și popular) neguțători, neguțitori, (învechit) neguțetori, negoțători, negoțetori, negoțitori, (regional) negostori (alr sn iv h 1 015) vb. IV. – v. negustor.

NEGĂSTORI s. m. v. negustor.

NEGOSTORI vb. IV v. negustori.

NEGUSTOR, -OARE s. m. și f. (Rar la f.) 1. (Învechit, rar; în forma neguțător) Negociator (2). Neguțători sîntu și antipati sîntu, cum se ia soțu spre soțu. cod. vor. 14/2. 2. Persoană care se ocupă cu comerțul particular; comerciant, (învechit) negociator (1), negociant (1). Neguțătorul bagă-ș toată avuția sa în negoțul ce face. coresi, ev. 78. Să jeluiesc neguțătorii că nu pot îmbla de furi și de tâlhari dintr-acele sate (a. 1604-1618). rosetti, b. 77. Ar fi înșălăndu-se negoțătoriul acela și lui singur foarte i-ar pare rău (a. 1642). bv i, 127. Un neguțătoriu de adaoge banii și avuția. VARLAAM, c. 295, cf. HERODOT (1645), 257. Pentru bogățiile și pentru negoațe în multe chipuri, care negoațe aducea la dînsa multe fealiuri de neguțători. cheia în. 90^v/31. Porunciră de să strânseră... toți neguțătorii. ist. ț. r. 3. Neguțitorii... nu da un ban cu datorie nimănui. neculce, l. 337. Încărcînd corabia cu marfa mea și cu a altor neguțători care da chirie (a. 1783). gcr ii, 128/35. Cu boieri, cu nigustori (a. 1784). id. ib. 138/2. Puțineii lucrători și neguțători ce să află în Leșasca sînt streini. ist. carol xii, 28^r/5. Neguțătorilor... încă le va fi și trebuie să le fie secur și deschis prin țeri a merge. șincai, hr. ii, 101/4. Doi sau trei negoțitori s-au înturnat de acolo bogați. maior, p. 4/6. Să se dea unui vrednic neguțitoriu capital bun. țichindeal, f. 402/2. Văzui negustori în rînd Cari-nșel și lipsă vînd. pann, ap. gcr ii, 323. La un neguțător mare Cărui vederea-i slăbise Fără nici o invitare Un doctor vestit venise. alexandrescu, o. i, 309. În una din acele trei ulițe locuia un neguțător căruia, din cauza deosebitelor obiecte de vînzare ce ținea în magazinul său, nu-i putem da nici o calificație definitivă. filimon, o. i, 145. Numai negustoriul, zicea moș Nichifor, trăiește din săul și pe sama lui. creangă, p. 111, cf. 119. Un negustor poate să fie ruinat de concurența altuia. gherea, st. cr. ii, 309. Și-a venit un negustor, Plin de bani. coșbuc, f. 80. Samsarlîcul negustorilor de făină. pamfile, i. c. 231. Mi-a dat un răvaș... către un negustor bogat din Brăila. galaction, o. 77. În fața magazinelor apar negustorii. sahia, n. 54. Are treabă cu un neguțător cu care face ea afaceri. sadoveanu, m. c. 79. Erau cîteva șandramale aci, închiriate negustorilor ambulanți. pas, z. i, 13. Negustorii se leagănă în scaune, iar meșteșugarii tropăie lîngă mese. v. rom. mai 1954, 200. Mult vinaț se trece Că-l vinde Rădița, Rada crîșmărița Și-l beau cazaclii, Negustori de vii. alecsandri, p. p. 121. De-ar fi dorul vînzător Eu m-aș face negustor. jarnIk-bIrseanu, d. 92. Se face neguțător, iar cătana, om de casă. reteganul, p. iii, 21. Avu tata doi feciori, Amîndoi neguțători. doine, 22, cf. hodoș, p. p. 35. Fetiță de negustor, De nu te-oi iubi, să mor. șez. i, 173. A plecat o greconiță (negustoare) cu mult negoț pe cocie la oraș. densusianu, ț. h. 240, cf. pamfile, văzd. 125. Negustorul vinde cu cotul, și hoțul (îi) fură cu totul. zanne, p. v, 442. Tot negoțul neguțătorului de înșelăciune spînzură. id. ib. viii, 403. ◊ Negustor ambulant v. ambulant. ◊ Expr. Negustor greu ca fulgul pe apă (sau cu marfă de un leu) sau negustor de piei de cloșcă (sau de ploșniță, de purici) = negustor sărac, care face comerț cu mărfuri mărunte, lipsite de valoare. cf. românul glumeț, 31, zanne, p. v, 442, 443, pamfile, j. ii, 156. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul comerțului) Neguțători de cartoane. alr ii 6 481/260. Neguțători de haine. ib. 6 481/325. Negustori de lucruri fimiești. ib. 6 481/386. Neguțător de aur. alr sn ii h 571/250, cf. alrm sn 1 h 385. ◊ (Adjectival) Omului neguțătoriu care caută mărgăritariure scumpe. n. test. (1648), 18 /22. – pl.: negustori, -oare. – Și: (învechit și popular) neguțător, (învechit și regional) neguțitor, (învechit) neguțătoriu, neguțitoriu, negoțătoriu, negoțitor, (regional) negustoriu, negăstori (alr ii 6 481/141, alr sn rv h 1 015/141), negoțîtători (alr i 1 591/144), năgustori (alr i 450/556), năguțutori (alr i 1 574/85), năgoțîtori (alr 1 1 574/100, 138), nigustor, niguțitor (ștefanelli, d. c. 52), niguțîtor (alr i 1 591/24, 26, 107), nigîțători (ib. 1 574/320) s. m. – lat. negotiatorius sau neguța + suf. -tor.