2 intrări
27 de definiții

Explicative DEX

NEAJUNS, neajunsuri, s. n. 1. Greutate, dificultate, neplăcere, necaz. 2. Lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajuns.

neajuns2, ~ă a [At: CORESI, EV. 424 / P: ne-a~ / V: (îrg) ~giuns / Pl: ~nși, ~e / E: ne- +ajuns] (Asr) 1 Care nu poate fi ajuns. 2 Care nu poate fi egalat. 3 Excepțional. 4 (Înv; șîs ~ cu mintea) Neînțeles2. 5 (Îvp) Care are o stare materială proastă Si: sărac. 6 (Îvp; șîs ~ de minte, ~ la minte,~ de cap) Care nu are judecată matură. 7 (Pex) Prost. 8 Zăpăcit. 9 Greșit. 10 Incompetent. 11 (Înv) Insuficient. 12 (Înv) Incomplet.

neajuns1 sn [At: (a. 1817) URICARIUL, IV 305/2 / P: ne-a~ / V: (îrg) ~giuns / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: ne- + ajuns] 1 Lipsă. 2 Defect. 3 Dezavantaj. 4 Greutate. 5 Nevoie. 6 Nemulțumire. 7 Neplăcere. 8 (Înv; îe) A face cuiva în ~ A face un lucru în detrimentul cuiva. 9 (Îae) A provoca cuiva neplăceri.

NEAJUNS l. adj. Care nu e ajuns. II. (pl. -suri) sn. 1 Lipsă: legea asta rurală... are mari ~uri, deși a dat un mare avînt agriculturii noastre (I.-GH.) 2 Nevoie, supărare, neplăcere: ce-i pasă copilului, cînd mama și tata se gîndesc la ~urile vieții? (CRG.); ea le călca moșiile și le făcea fel de fel de ~uri (ISP.).

NEAJUNS, neajunsuri, s. n. 1. Greutate, dificultate, neplăcere, necaz. 2. Lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj. [Pr.: ne-a-] – Ne- + ajuns.

NEAJUNS1, neajunsuri, s. n. 1. Neplăcere, necaz, dificultate, supărare. Adăogă rîzînd și arătîndu-și dinții: știi că ți-am făcut un neajuns. D. ZAMFIRESCU, R. 46. Un diavol șchiop... ținea cale drumeților ca să le facă neajunsuri. ISPIRESCU, L. 226. Mama și tata se gîndesc la neajunsurile vieții, la ce poate să le aducă ziua de mîine. CREANGĂ, A. 36. 2. Lipsă, scădere, defect. Aceasta ne pare a fi neajunsul principal al acestei admirabile nuvele. GHEREA, ST. CR. II 144. Scăderile și neajunsurile lui să nu i le spui drept în față. SBIERA, P. 226.

NEAJUNS 2, -Ă, neajunși, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct; care nu a atins o anumită limită sau stare. Se porni iar înainte pe fugă, ca să n-o prindă noaptea neajunsă. VISSARION, B. 171. ♦ (Rar) Care nu poate fi ajuns, care nu poate fi atins de nimeni. Rămîne-va ș-aceasta, vechea Mekă neajunsă? MACEDONSKI, O. I 231. 2. (Popular) Lipsit de mijloace materiale; nevoiaș, sărac. Intră într-o împărăție cu oameni neajunși și scăpătați. ȘEZ. IX 118. ♦ (Adesea urmat de determinarea «de (sau la) minte») Lipsit de judecată matură, cu mintea necoaptă. Ah! neajunsă omenire deșartă, Încă firea te rabdă, te iartă! BUDAI-DELEANU, Ț. 132. Ba sînt [fete] multe și mărunte Și neajunse de minte. ȘEZ. I 144.

NEAJUNS1, neajunsuri, s. n. 1. Neplăcere, necaz, dificultate. 2. Lipsă, scădere, defect. – Din ne- + ajuns.

NEAJUNS2, -Ă, neajunși, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct. ♦ Care nu poate fi ajuns sau atins de nimeni. 2. (Pop.) Lipsit de mijloace materiale; sărac. ♦ Lipsit de judecată matură. – Din ne- + ajuns.

NEAJUNS2 ~uri n. 1) Lipsă a unei însușiri necesare; cusur; meteahnă; defect. 2) Situație dificilă; greutate; nevoie; încurcătură. [Sil. ne-a-] /ne- + ajuns

NEAJUNS1 ~să (~și, ~se): ~ de cap (sau de minte) care nu are judecată sănătoasă; prost. [Sil. ne-a-] /ne- + ajuns

neajuns n. 1. nevoie, lipsă; 2. încurcătură, neplăcere: ți-a făcut vr’un neajuns? CR. [Lit. ce nu ajunge].

neajúns (ea 2 sil.) n., pl. urĭ (d. ajuns, ajung). Inconvenient, neplăcere: casa asta are multe neajunsurĭ. Greutate, suferință: neajunsurile războĭuluĭ îs marĭ. A-ĭ face cuĭva neajunsurĭ, a-ĭ cauza neplăcerĭ, a-l șicana.

neagiuns2, ~ă a vz neajuns2

neagiuns1 sn vz neajuns1

Ortografice DOOM

neajuns (desp. ne-a-) s. n., pl. neajunsuri

neajuns (ne-a-) s. n., pl. neajunsuri

neajuns s. n. (sil. ne-a-), pl. neajunsuri

Sinonime

NEAJUNS s. 1. v. dificultate. 2. v. șicană. 3. v. vicisitudine. 4. neplăcere, (livr.) dezagrement. (Acest sistem comportă unele ~uri.) 5. v. dezavantaj. 6. v. necaz. 7. v. defect.

NEAJUNS adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.

NEAJUNS adj. v. incomparabil, inconfundabil, inegalabil, inimitabil, neasemănat, neasemuit, necomparabil, neegalabil, neîntrecut, unic.

neajuns1 s.n. 1 dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, inconveniență, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, <înv. și pop.> sminteală, <pop.> opreală, poticală, potrivnicie, <înv. și reg.> scandal, <reg.> năvârneală, <înv.> anevoință, apărare, apărătură, discolie, nevoință, nevoire, poprire, stenahorie, <fig.> barieră, handicap, hop, obstrucție, stavilă, zăgaz, <fig.; rar> stăvilar, stâncă. Nu credeau că vor întâmpina un asemenea neajuns în cercetarea lor. 2 (mai ales la pl. neajunsuri) dificultate, greutate, necaz, șicană, <fig.> strâmb. Vecinii îi fac tot felul de neajunsuri. 3 (mai ales la pl. neajunsuri) dificultate, greutate, vicisitudine, <fam.> angarale (v. angara). Neajunsurile luptei pentru existență transformă omul. 4 neplăcere, <livr.> dezagrement, <înv.> molestie. Noua metodă de prelucrare a materialului prezintă unele neajunsuri. 5 defavoare, dezavantaj, inconvenient, <rar> defect, <fig.> handicap. Lipsa experienței a fost pentru ea un neajuns în realizarea proiectului. 6 bucluc, încurcătură, năpastă, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, rău, supărare, tevatură, <livr.> dezagrement, <înv. și pop.> poznă, răutate, <pop. și fam.> daraveră, pocinog, <pop.> alagea, dârdoră, păcat, ponos, potcă, poticală, satara, zăduf, <fam.> belea, dandana, <înv. și reg.> nacafa, nagodă, pricină, <reg.> bacală, bai2, bedă, chichion, ciudă, cotoarbă, dabilă, dănănaie, dânganie, drăcăraie, încurcală, întâmplare, năvârneală, năzbâcă, năzdrăvănie, păcostenie, răscoboală, supăreală, șugă, șugubină, toroapă, vartă1, <înv.> apăs, nesosință, nevoință, patimă, silă, stenahorie, supărătură, <grec.; înv.> distihie, <turc.; înv.> iftira, <fig.> lovitură, <fig.; înv. și pop.> suspin, val, <fig.; pop. și fam.> pedeapsă, <fig.; reg.> crâșcare, <fig.; înv.> lovire, undă, <arg.> înghesuială. Multe neajunsuri a avut în ultimul timp! 7 (de obicei constr. cu vb. „a avea”, „a fi”) carență, cusur, defect, deficiență, dezavantaj, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, omisiune, păcat, racilă, scădere, slăbiciune, tară2, viciu, <livr.> pasiune, <rar> defectuozitate, <înv. și pop.> rău, <pop. și fam.> beteșug, meteahnă, <fam.> boală, hibă, meteahnă, <reg.> ciucă, falincă, madea, melic, nărăvie, parfie, ponos, teahnă, <înv.> demerit, eroare, greșeală, jitie1, lichea, nedesăvârșire, neputință, răutate, slăbie1, smintă, <fig.> breșă, fisură, plagă, scorie, <fig.; pop.> beteșug, <fig.; fam.> codiță. Neajunsurile lui educaționale sunt evidente.

neajuns2, -ă adj., s.m.., s.f. 1 adj. (rar; despre oameni sau despre caracteristici, acțiuni, creații etc. ale lor) v. Incomparabil. Inconfundabil. Inegalabil. Inimitabil. Neasemănat. Neasemuit. Necomparabil. Neegalabil. Neimitabil. Neîntrecut. Unic. 2 adj., s.m., s.f. (în opoz. cu „bogat”; înv. și pop.) v. Mizer. Neajutorat. Necăjit. Nevoiaș. Sărac. Sărman. 3 adj. (în opoz. cu „deștept”, „isteț”; înv. și pop.; despre oameni; adesea urmat de determ. ca „de cap”, „de minte”, „la minte”) v. Bleg. Nătăfleț. Nătărău. Nătâng. Neghiob. Nerod. Netot. Prost. Prostănac. Stupid. Tont. 4 adj. (înv.; despre știri, informații, afirmații, argumente etc.) v. Eronat. Fals. Greșit. Incorect. Inexact. Necorect. Neexact. Nefondat. Neîntemeiat. Sofistic. 5 adj. (înv.; despre stări, creații, texte, idei, sensuri etc.; adesea determ. prin „cu mintea”) v. Abscons. Ascuns2. Criptic. Enigmatic. Incognoscibil. Misterios. Necuprins. Neînțeles2. Ocult. Secret2. Sibilic. Sibilin. Sibilinic. Tainic.

NEAJUNS s. 1. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, stavilă, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. și reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit un ~.) 2. dificultate, greutate, șicană. (Îi face tot felul de ~.) 3. dificultate, greutate, vicisitudine. (~urile vieții.) 4. neplăcere, (livr.) dezagrement. (Acest sistem comportă unele ~uri.) 5. dezavantaj, inconvenient, (fig.) handicap. (Un ~ pe care și-l creează el însuși.) 6. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. și pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. și Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. și Transilv.) dabilă, (înv.) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ a căzut pe el!) 7. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carență, racilă, tară, (pop.și fam.) beteșug, (reg. și fam.) hibă, (reg.) madea, teahnă, (Olt., Munt. și Mold.) ponos, (înv.) greșeală, lichea, nedesăvîrșire, răutate. (Are multe ~uri în funcționare.)

neajuns adj. v. INCOMPARABIL. INEGALABIL. NEASEMĂNAT. NEASEMUIT. NECOMPARABIL. NEEGALABIL. NEÎNTRECUT. UNIC.

neajuns adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.

Antonime

Neajuns ≠ calitate

Intrare: neajuns (adj.)
neajuns2 (adj.) adjectiv
  • silabație: ne-a-juns info
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neajuns
  • neajunsul
  • neajunsu‑
  • neajunsă
  • neajunsa
plural
  • neajunși
  • neajunșii
  • neajunse
  • neajunsele
genitiv-dativ singular
  • neajuns
  • neajunsului
  • neajunse
  • neajunsei
plural
  • neajunși
  • neajunșilor
  • neajunse
  • neajunselor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: neajuns (necaz, defect)
neajuns1 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: ne-a-juns info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neajuns
  • neajunsul
  • neajunsu‑
plural
  • neajunsuri
  • neajunsurile
genitiv-dativ singular
  • neajuns
  • neajunsului
plural
  • neajunsuri
  • neajunsurilor
vocativ singular —
plural —
neagiuns
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

neajuns, neajunsăadjectiv

rar
  • 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct; care nu a atins o anumită limită sau stare. DLRLC DLRM
    • format_quote Se porni iar înainte pe fugă, ca să n-o prindă noaptea neajunsă. VISSARION, B. 171. DLRLC
    • 1.1. Care nu poate fi ajuns, care nu poate fi atins de nimeni. DLRLC DLRM
      • format_quote Rămîne-va ș-aceasta, vechea Mekă neajunsă? MACEDONSKI, O. I 231. DLRLC
  • 2. popular Lipsit de mijloace materiale. DLRLC DLRM
    • format_quote Intră într-o împărăție cu oameni neajunși și scăpătați. ȘEZ. IX 118. DLRLC
    • 2.1. Lipsit de judecată matură, cu mintea necoaptă. DLRLC DLRM
      sinonime: prost
      • format_quote Ah! neajunsă omenire deșartă, Încă firea te rabdă, te iartă! BUDAI-DELEANU, Ț. 132. DLRLC
      • format_quote Ba sînt [fete] multe și mărunte Și neajunse de minte. ȘEZ. I 144. DLRLC
etimologie:
  • ne- + ajuns DLRM

neajuns, neajunsurisubstantiv neutru

  • 1. Dificultate, greutate, necaz, neplăcere, supărare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Adăogă rîzînd și arătîndu-și dinții: știi că ți-am făcut un neajuns. D. ZAMFIRESCU, R. 46. DLRLC
    • format_quote Un diavol șchiop... ținea cale drumeților ca să le facă neajunsuri. ISPIRESCU, L. 226. DLRLC
    • format_quote Mama și tata se gîndesc la neajunsurile vieții, la ce poate să le aducă ziua de mîine. CREANGĂ, A. 36. DLRLC
  • 2. Cusur, defect, dezavantaj, lipsă, scădere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Aceasta ne pare a fi neajunsul principal al acestei admirabile nuvele. GHEREA, ST. CR. II 144. DLRLC
    • format_quote Scăderile și neajunsurile lui să nu i le spui drept în față. SBIERA, P. 226. DLRLC
etimologie:
  • ne- + ajuns. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „neajuns” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2