9 definiții pentru neajuns (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

neajuns2, ~ă a [At: CORESI, EV. 424 / P: ne-a~ / V: (îrg) ~giuns / Pl: ~nși, ~e / E: ne- +ajuns] (Asr) 1 Care nu poate fi ajuns. 2 Care nu poate fi egalat. 3 Excepțional. 4 (Înv; șîs ~ cu mintea) Neînțeles2. 5 (Îvp) Care are o stare materială proastă Si: sărac. 6 (Îvp; șîs ~ de minte, ~ la minte,~ de cap) Care nu are judecată matură. 7 (Pex) Prost. 8 Zăpăcit. 9 Greșit. 10 Incompetent. 11 (Înv) Insuficient. 12 (Înv) Incomplet.

NEAJÚNS 2, -Ă, neajunși, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct; care nu a atins o anumită limită sau stare. Se porni iar înainte pe fugă, ca să n-o prindă noaptea neajunsă. VISSARION, B. 171. ♦ (Rar) Care nu poate fi ajuns, care nu poate fi atins de nimeni. Rămîne-va ș-aceasta, vechea Mekă neajunsă? MACEDONSKI, O. I 231. 2. (Popular) Lipsit de mijloace materiale; nevoiaș, sărac. Intră într-o împărăție cu oameni neajunși și scăpătați. ȘEZ. IX 118. ♦ (Adesea urmat de determinarea «de (sau la) minte») Lipsit de judecată matură, cu mintea necoaptă. Ah! neajunsă omenire deșartă, Încă firea te rabdă, te iartă! BUDAI-DELEANU, Ț. 132. Ba sînt [fete] multe și mărunte Și neajunse de minte. ȘEZ. I 144.

NEAJÚNS2, -Ă, neajunși, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct. ♦ Care nu poate fi ajuns sau atins de nimeni. 2. (Pop.) Lipsit de mijloace materiale; sărac. ♦ Lipsit de judecată matură. – Din ne- + ajuns.

NEAJÚNS1 ~să (~și, ~se): ~ de cap (sau de minte) care nu are judecată sănătoasă; prost. [Sil. ne-a-] /ne- + ajuns


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEAJÚNS adj. v. incomparabil, inconfundabil, inegalabil, inimitabil, neasemănat, neasemuit, necomparabil, neegalabil, neîntrecut, unic.

NEAJÚNS adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.

neajuns adj. v. INCOMPARABIL. INEGALABIL. NEASEMĂNAT. NEASEMUIT. NECOMPARABIL. NEEGALABIL. NEÎNTRECUT. UNIC.

neajuns adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.

Intrare: neajuns (adj.)
neajuns2 (adj.) adjectiv
  • silabație: ne-a-juns info
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neajuns
  • neajunsul
  • neajunsu‑
  • neajunsă
  • neajunsa
plural
  • neajunși
  • neajunșii
  • neajunse
  • neajunsele
genitiv-dativ singular
  • neajuns
  • neajunsului
  • neajunse
  • neajunsei
plural
  • neajunși
  • neajunșilor
  • neajunse
  • neajunselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neajuns (adj.) rar

  • 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct; care nu a atins o anumită limită sau stare.
    surse: DLRLC DLRM attach_file un exemplu
    exemple
    • Se porni iar înainte pe fugă, ca să n-o prindă noaptea neajunsă. VISSARION, B. 171.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care nu poate fi ajuns, care nu poate fi atins de nimeni.
      surse: DLRLC DLRM attach_file un exemplu
      exemple
      • Rămîne-va ș-aceasta, vechea Mekă neajunsă? MACEDONSKI, O. I 231.
        surse: DLRLC
  • 2. popular Lipsit de mijloace materiale.
    exemple
    • Intră într-o împărăție cu oameni neajunși și scăpătați. ȘEZ. IX 118.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Lipsit de judecată matură, cu mintea necoaptă.
      surse: DLRLC DLRM sinonime: prost attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ah! neajunsă omenire deșartă, Încă firea te rabdă, te iartă! BUDAI-DELEANU, Ț. 132.
        surse: DLRLC
      • Ba sînt [fete] multe și mărunte Și neajunse de minte. ȘEZ. I 144.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • ne- + ajuns
    surse: DLRM