10 definiții pentru neajuns (adj.)

Explicative DEX

neajuns2, ~ă a [At: CORESI, EV. 424 / P: ne-a~ / V: (îrg) ~giuns / Pl: ~nși, ~e / E: ne- +ajuns] (Asr) 1 Care nu poate fi ajuns. 2 Care nu poate fi egalat. 3 Excepțional. 4 (Înv; șîs ~ cu mintea) Neînțeles2. 5 (Îvp) Care are o stare materială proastă Si: sărac. 6 (Îvp; șîs ~ de minte, ~ la minte,~ de cap) Care nu are judecată matură. 7 (Pex) Prost. 8 Zăpăcit. 9 Greșit. 10 Incompetent. 11 (Înv) Insuficient. 12 (Înv) Incomplet.

NEAJUNS l. adj. Care nu e ajuns. II. (pl. -suri) sn. 1 Lipsă: legea asta rurală... are mari ~uri, deși a dat un mare avînt agriculturii noastre (I.-GH.) 2 Nevoie, supărare, neplăcere: ce-i pasă copilului, cînd mama și tata se gîndesc la ~urile vieții? (CRG.); ea le călca moșiile și le făcea fel de fel de ~uri (ISP.).

NEAJUNS 2, -Ă, neajunși, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct; care nu a atins o anumită limită sau stare. Se porni iar înainte pe fugă, ca să n-o prindă noaptea neajunsă. VISSARION, B. 171. ♦ (Rar) Care nu poate fi ajuns, care nu poate fi atins de nimeni. Rămîne-va ș-aceasta, vechea Mekă neajunsă? MACEDONSKI, O. I 231. 2. (Popular) Lipsit de mijloace materiale; nevoiaș, sărac. Intră într-o împărăție cu oameni neajunși și scăpătați. ȘEZ. IX 118. ♦ (Adesea urmat de determinarea «de (sau la) minte») Lipsit de judecată matură, cu mintea necoaptă. Ah! neajunsă omenire deșartă, Încă firea te rabdă, te iartă! BUDAI-DELEANU, Ț. 132. Ba sînt [fete] multe și mărunte Și neajunse de minte. ȘEZ. I 144.

NEAJUNS2, -Ă, neajunși, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct. ♦ Care nu poate fi ajuns sau atins de nimeni. 2. (Pop.) Lipsit de mijloace materiale; sărac. ♦ Lipsit de judecată matură. – Din ne- + ajuns.

NEAJUNS1 ~să (~și, ~se): ~ de cap (sau de minte) care nu are judecată sănătoasă; prost. [Sil. ne-a-] /ne- + ajuns

neagiuns2, ~ă a vz neajuns2

Sinonime

NEAJUNS adj. v. incomparabil, inconfundabil, inegalabil, inimitabil, neasemănat, neasemuit, necomparabil, neegalabil, neîntrecut, unic.

NEAJUNS adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.

neajuns adj. v. INCOMPARABIL. INEGALABIL. NEASEMĂNAT. NEASEMUIT. NECOMPARABIL. NEEGALABIL. NEÎNTRECUT. UNIC.

neajuns adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.

Intrare: neajuns (adj.)
neajuns2 (adj.) adjectiv
  • silabație: ne-a-juns info
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neajuns
  • neajunsul
  • neajunsu‑
  • neajunsă
  • neajunsa
plural
  • neajunși
  • neajunșii
  • neajunse
  • neajunsele
genitiv-dativ singular
  • neajuns
  • neajunsului
  • neajunse
  • neajunsei
plural
  • neajunși
  • neajunșilor
  • neajunse
  • neajunselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

neajuns, neajunsăadjectiv

rar
  • 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct; care nu a atins o anumită limită sau stare. DLRLC DLRM
    • format_quote Se porni iar înainte pe fugă, ca să n-o prindă noaptea neajunsă. VISSARION, B. 171. DLRLC
    • 1.1. Care nu poate fi ajuns, care nu poate fi atins de nimeni. DLRLC DLRM
      • format_quote Rămîne-va ș-aceasta, vechea Mekă neajunsă? MACEDONSKI, O. I 231. DLRLC
  • 2. popular Lipsit de mijloace materiale. DLRLC DLRM
    • format_quote Intră într-o împărăție cu oameni neajunși și scăpătați. ȘEZ. IX 118. DLRLC
    • 2.1. Lipsit de judecată matură, cu mintea necoaptă. DLRLC DLRM
      sinonime: prost
      • format_quote Ah! neajunsă omenire deșartă, Încă firea te rabdă, te iartă! BUDAI-DELEANU, Ț. 132. DLRLC
      • format_quote Ba sînt [fete] multe și mărunte Și neajunse de minte. ȘEZ. I 144. DLRLC
etimologie:
  • ne- + ajuns DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „neajuns” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2