2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NATURALIZÁRE, naturalizări, s. f. Acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei. – V. naturaliza.

NATURALIZÁRE, naturalizări, s. f. Acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei. – V. naturaliza.

naturalizare sf [At: POLIZU / Pl: ~zări / E: naturaliza] 1 Acordare unui străin a calității și dreptului de cetățean al țării în care locuiește Si: (înv) naturalizație (1). 2 Adaptare a unor plante sau animale într-un mediu nou Si: aclimatizare, (înv) naturalizație (2). 3 (Fig) Adoptare a unor idei, obiceiuri, instituții, expresii etc. Si: (înv) naturalizație (3).

NATURALIZÁRE, naturalizări, s. f. Acțiunea de a (se) naturaliza; obținerea de către un străin a dreptului de cetățenie. V. încetățenire.

NATURALIZÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; (spec.; jur.) obținerea cetățeniei unui stat pe baza recunoașterii unui drept special; încetățenire; naturalizație. 2. Formă de adaptare a organismelor, caracterizată prin faptul că un grup de indivizi devin capabili să trăiască într-un mediu nou; aclimatizare. [< naturaliza].

NATURALIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a naturaliza; (jur.) obținerea cetățeniei unui stat pe baza recunoașterii unui drept special; naturalizație. 2. adaptare a organismelor într-un mediu nou; aclimatizare. (< naturaliza)

naturalizare f. acțiune de a (se) naturaliza, împlinind diferite formalități: naturalizarea se obține prin lege și în mod individual.

NATURALIZÁ, naturalizez, vb. I. 1. Tranz. A acorda unui străin cetățenia statului în care locuiește. ♦ Refl. (Despre străini) A obține dreptul de cetățean al statului în care locuiește. 2. (Biol.) Tranz. fact. și refl. A adapta plante și animale la un mediu nou, acestea devenind părți constitutive ale florei sau faunei respective. – Din fr. naturaliser.

naturaliza [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~zez / E: fr naturaliser, ger naturalisieren] 1 vt (Jur) A acorda unui străin la cerere, calitatea și drepturile de cetățean al statului în care locuiește. 2 vr (D. cetățenii străini) A deveni, la cerere, cu acordul organului competent, cetățean al statului în care trăiește. 3-4 vtr (D. plante și animale) A (se) adapta într-un mediu nou, intrând în componența faunei sau florei naturale a acestuia Si: a (se) aclimatiza. 5 vt (Fig) A adopta idei, obiceiuri, instituții, expresii etc.

NATURALIZÁ, naturalizez, vb. I. 1. Tranz. A acorda unui străin cetățenia statului în care locuiește. ♦ Refl. (Despre străini) A obține dreptul de cetățean al statului în care locuiește. 2. Tranz. fact. și refl. A (se) adapta într-un mediu nou, intrând în componența obișnuită a florei sau a faunei naturale a acestuia. – Din fr. naturaliser.

NATURALIZÁ, naturalizez, vb. I. Tranz. A acorda unui străin drepturile de cetățean al statului în care locuiește. V. încetățeni. (Refl.) Se naturalizase și spera că fiul său, făcînd politică, va ajunge deputat. REBREANU, R. I 166.

NATURALIZÁ vb. I. tr. 1. A acorda unui străin drepturile de cetățean al statului în care locuiește; a încetățeni. ♦ tr., refl. A da sau a obține dreptul de cetățean al unui stat prin naturalizare. 2. (Despre plante și animale) A aclimatiza. 3. (Despre idei, obiceiuri, expresii) A adopta, a introduce. [Cf. fr. naturaliser].

NATURALIZÁ vb. tr. 1. a acorda unui străin cetățenia. 2. (despre plante și animale) a aclimatiza. 3. (despre idei, obiceiuri, expresii) a adopta. (< fr. naturaliser)

A SE NATURALIZÁ mă ~éz intranz. 1) (despre cetățeni străini) A obține cetățenia statului în care trăiește. 2) (despre animale sau plante) A se adapta unui mediu nou, integrându-se în flora sau fauna acestuia. /<fr. naturaliser

A NATURALIZÁ ~éz tranz. A face să se naturalizeze. /<fr. naturaliser

naturalizà v. 1. a acorda unui străin drepturile de cetățean; 2. a introduce și aclimatiza animale și plante din țări străine; 3. fig. a introduce de aiurea și a face familiare științe, arte, expresiuni.

* naturalizațiúne f. Acțiunea de a saŭ de a se naturaliza, cetățenie, împămîntenire, indigenat. Aclimatarea plantelor saŭ animalelor. Introducerea unuĭ cuvînt saŭ uneĭ locuțiunĭ dintr’o limbă într’alta. – Și -áție, dar. ob. -áre.

* naturalizéz v. tr. (d. natural). Încetățenesc. Împămîntenesc, acord dreptu de cetățean. Aclimatizez o plantă saŭ un animal. Introduc un cuvînt saŭ o locuțiune dintr’o limbă într’alta.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

naturalizáre s. f., g.-d. art. naturalizắrii; pl. naturalizắri

naturalizáre s. f., g.-d. art. naturalizării; pl. naturalizări

naturalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 naturalizeáză

arată toate definițiile

Intrare: naturalizare
naturalizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naturalizare
  • naturalizarea
plural
  • naturalizări
  • naturalizările
genitiv-dativ singular
  • naturalizări
  • naturalizării
plural
  • naturalizări
  • naturalizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: naturaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • naturaliza
  • naturalizare
  • naturalizat
  • naturalizatu‑
  • naturalizând
  • naturalizându‑
singular plural
  • naturalizea
  • naturalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • naturalizez
(să)
  • naturalizez
  • naturalizam
  • naturalizai
  • naturalizasem
a II-a (tu)
  • naturalizezi
(să)
  • naturalizezi
  • naturalizai
  • naturalizași
  • naturalizaseși
a III-a (el, ea)
  • naturalizea
(să)
  • naturalizeze
  • naturaliza
  • naturaliză
  • naturalizase
plural I (noi)
  • naturalizăm
(să)
  • naturalizăm
  • naturalizam
  • naturalizarăm
  • naturalizaserăm
  • naturalizasem
a II-a (voi)
  • naturalizați
(să)
  • naturalizați
  • naturalizați
  • naturalizarăți
  • naturalizaserăți
  • naturalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • naturalizea
(să)
  • naturalizeze
  • naturalizau
  • naturaliza
  • naturalizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

naturalizare

  • 1. Acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: naturalizație încetățenire
  • 2. Formă de adaptare a organismelor, caracterizată prin faptul că un grup de indivizi devin capabili să trăiască într-un mediu nou.
    surse: DN sinonime: aclimatizare

etimologie:

  • vezi naturaliza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

naturaliza

  • 1. tranzitiv A acorda unui străin cetățenia statului în care locuiește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: încetățeni
    • 1.1. reflexiv (Despre străini) A obține dreptul de cetățean al statului în care locuiește.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Se naturalizase și spera că fiul său, făcînd politică, va ajunge deputat. REBREANU, R. I 166.
        surse: DLRLC
  • 2. biologie tranzitiv factitiv reflexiv A adapta plante și animale la un mediu nou, acestea devenind părți constitutive ale florei sau faunei respective.
    surse: DEX '09 DN sinonime: aclimatiza
  • 3. tranzitiv Despre idei, obiceiuri, expresii:
    surse: DN sinonime: adopta introduce

etimologie: