naturalizare sf [At: POLIZU / Pl: ~zări / E: naturaliza] 1 Acordare unui străin a calității și dreptului de cetățean al țării în care locuiește Si: (înv) naturalizație (1). 2 Adaptare a unor plante sau animale într-un mediu nou Si: aclimatizare, (înv) naturalizație (2). 3 (Fig) Adoptare a unor idei, obiceiuri, instituții, expresii etc. Si: (înv) naturalizație (3).

NATURALIZARE sf. ⏲ Faptul de a (se) naturaliza; împămîntenire, încetățenire.

NATURALIZARE, naturalizări, s. f. Acțiunea de a (se) naturaliza; obținerea de către un străin a dreptului de cetățenie. V. încetățenire.

NATURALIZARE s.f. 1. Acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; (spec.; jur.) obținerea cetățeniei unui stat pe baza recunoașterii unui drept special; încetățenire; naturalizație. 2. Formă de adaptare a organismelor, caracterizată prin faptul că un grup de indivizi devin capabili să trăiască într-un mediu nou; aclimatizare. [< naturaliza].

NATURALIZARE s. f. 1. acțiunea de a naturaliza; (jur.) obținerea cetățeniei unui stat pe baza recunoașterii unui drept special; naturalizație. 2. adaptare a organismelor într-un mediu nou; aclimatizare. (< naturaliza)

naturalizare f. acțiune de a (se) naturaliza, împlinind diferite formalități: naturalizarea se obține prin lege și în mod individual.

* naturalizațiúne f. Acțiunea de a saŭ de a se naturaliza, cetățenie, împămîntenire, indigenat. Aclimatarea plantelor saŭ animalelor. Introducerea unuĭ cuvînt saŭ uneĭ locuțiunĭ dintr’o limbă într’alta. – Și -áție, dar. ob. -áre.

naturalizare s. f., g.-d. art. naturalizării; pl. naturalizări

naturalizare s. f., g.-d. art. naturalizării; pl. naturalizări

naturalizare s. f., g.-d. art. naturalizării; pl. naturalizări

NATURALIZÁRE (< naturaliza) s. f. 1. Acțiunea de a naturaliza (1). 2. (Dr.) Act emis de un organ competent prin care o persoană se naturalizează. 3. (BIOL.) Adaptare specifică, ereditară, fără intervenția omului, la noile condiții de viață, la o nouă arie de răspândire, care afectează întreaga specie sau populație, acestea devenind componente constante ale florei sau faunei respective, reproducându-se și lăsând în urmă urmași. 4. (BIOL.) Taxidermie.

NATURALIZARE s. 1. împământenire, (înv.) indigenat. (~ unei persoane.) 2. (BIOL.) v. taxidermie.

NATURALIZARE s. 1. împămîntenire, (înv.) indigenat. 2. (BIOL.) taxidermie.

NATURALIZARE s. f. Acțiunea de a (se) naturaliza. 1. (Jur.) cf. naturaliza (1). cf. polizu, pontbriant, d., ddrf. Străinul... va adresa guvernului cererea de naturalizare. haMANGIU, C. C. X, cf. BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U. 2. (Biol.) cf. naturaliza (2). cf. der. – v. naturaliza.