8 definiții pentru încetățenire
Explicative DEX
ÎNCETĂȚENIRE, încetățeniri, s. f. Acțiunea de a (se) încetățeni. – V. încetățeni.
ÎNCETĂȚENIRE, încetățeniri, s. f. Acțiunea de a (se) încetățeni. – V. încetățeni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încetățenire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: încetățeni] 1 Acordare a drepturilor de cetățean Si: indigenat, împământenire, încetățenit1 (1), naturalizare. 2 (Fig) Stabilire definitivă a unei noțiuni abstracte, a unui obicei, mode etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCETĂȚENIRE, încetățeniri, s. f. Acțiunea de a (se) încetățeni; acordarea drepturilor cetățenești. V. împămîntenire, naturalizare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
încetățenire s. f., g.-d. art. încetățenirii; pl. încetățeniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încetățenire s. f., g.-d. art. încetățenirii; pl. încetățeniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încetățenire s. f., g.-d. art. încetățenirii; pl. încetățeniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ÎNCETĂȚENIRE s. v. statornicire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încetățenire s. v. STATORNICIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
încetățenire, încetățenirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) încetățeni. acordarea drepturilor cetățenești. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: statornicire
etimologie:
- încetățeni DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.