3 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

na sf [At: PSALT. 243 / V: (reg) ~re, năre / Pl: nări, (îrg) ~ri, ~re / E: ml naris] 1 (Mpl) Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale nasului la oameni, ale botului la unele animale sau ale ciocului la păsări, prin care ființele respective respiră și miros Si: (reg) nărtițe. 2 (Îe) A se umfla în nări sau a-și umfla nările A-și lua un aer semeț, o ținută mândră. 3 (Pex; îae) A se îngâmfa. 4 (Îae) A se enerva. 5 (Îlav) Cu nările (sau, rar, nara) în vânt Cu capul sus. 6 (Îal) Cu o ținută semeață și avântată. 7 (Pex; îal) Sigur de sine Si: mândru, sfidător, țanțoș. 8 (Reg; îe) A băga pe sub ~ (sau nări) A mânca. 9 (Îrg) Nas1 (1). 10 (Trs; pex) Bot al unor animale Si: (îrg) nas1 (2). 11 (Pan) Tub de fontă sau de oțel care se fixează în puntea, în bordajul sau în parapetul unei nave, și prin care trece lanțul ancorei de pe punte în afara bordului. 12 (Reg; lpl) Parte dinainte, adusă în sus, a tălpilor saniei Si: (pop) bour. 13 (Reg; lpl) Parte din vârf a opincii, strânsă cu nojițe Si: (reg) gurgui.

NÁRĂ, nări, s. f. 1. Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale cavității nazale prin care respiră și miros oamenii și unele animale. ◊ Expr. Cu nările (sau nara) în vânt = cu capul ridicat, cu o ținută semeață; p. ext. mândru, plin de sine. A se umfla în nări sau a-și umfla nările = a-și lua un aer semeț; p. ext. a-și da importanță, a se îngâmfa. 2. Piesă metalică în formă de tub amplasată pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care iese lanțul ancorei în afara bordului. [Var.: (reg.) náre s. f.] – Lat. naris.

NÁRĂ, nări, s. f. 1. Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale cavității nazale prin care respiră și miros oamenii și unele animale. ◊ Expr. Cu nările (sau nara) în vânt = cu capul ridicat, cu o ținută semeață; p. ext. mândru, plin de sine. A se umfla în nări sau a-și umfla nările = a-și lua un aer semeț; p. ext. a-și da importanță, a se îngâmfa. 2. Piesă metalică în formă de tub amplasată pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care trece lanțul ancorei de pe punte în afara bordului. [Var.: (reg.) náre s. f.] – Lat. naris.

NÁRĂ, nări, s. f. 1. Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale nasului, prin care respiră și miroase omul și unele animale. Șoimaru simți pătrunzîndu-i în nări mirosul iute al gunoiului. SADOVEANU, O. VII 144. Cîinele o luă la goană, cu nările lărgite. C. PETRESCU, S. 37. ◊ (Metaforic) Locomotiva a intrat în gara supraîncărcată, împroșcînd pe nări fîșii de aburi. SAHIA, N. 51. ◊ Expr. Cu nările (sau nara) în vînt = a) (despre cai) cu gîtul întins, în goană mare. Roibii cu nările-n vînt Vor trece-n sălbatec galop. COȘBUC, P. I 154; b) (despre oameni) mîndru, țanțoș, sigur de sine. A se umfla în nări sau a-și umfla nările = a se făli, a se ține mîndru; a-și da importanță. Cel mai mare... Se rădică în scări, Se umflă în nări Și-și face ochii roată Peste oștirea toată. SEVASTOS, N. 110. Și prostatecele nări Și le umflă orișicine în savante adunări Cînd de tine se vorbește. EMINESCU, O. I 134. 2. Tub de fontă sau de fier care merge de la puntea unei nave la unul din borduri și prin care trece lanțul ancorei. [Bricul] Mircea, desfăcut din legăturile de la uscat, se mișcă încet, trăgîndu-și pe nară, c-un zăngănit fioros, lanțul ancorei. BART, S. M. 14. – Pl. și: (1) nare (ALECSANDRI, P. III 12). – Variantă: náre (DELAVRANCEA, S. 183, ALECSANDRI, P. P. 91) s. f.

NÁRĂ nări f. 1) Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale cavității nazale la om și la unele animale. * Cu nările (sau cu ~a) în vânt a) în plină goană; b) cu multă grabă; c) plin de sine; trufaș. A se umfla în nări (sau a-și umfla nările) a-și da aere. 2) Orificiu pe bordul unei nave, prin care este trecut lanțul ancorei. [G.-D. nării] /<lat. naris

nară f. fiecare din cele două cavități ale nasului. [Lat. NARIS].

náră și náre f., pl. nărĭ (lat. naris, din *nasis, rudă cu nasus, nas; it. nare, nare; pv. nar, nare; sp. pg. nariz, nas). Fie-care din cele doŭă deschizăturĭ ale nasuluĭ.

nara v [At: CALENDARIU (1794), 31/13 / Pzi: ~rez, (înv) nar / E: fr narrer, lat narrare] (Liv) A povesti.

NARÁ, narez, vb. I. Tranz. A povesti, a istorisi. – Din lat., it. narrare, fr. narrer.

NÁRE s. f. v. nară.

NARÁ, narez, vb. I. Tranz. (Livr.) A povesti, a istorisi. – Din lat. narrare, it. narrare, fr. narrer.

NARÁ, narez, vb. I. Tranz. (Livresc) A povesti, a istorisi. Observați bine că narez numai faptele. CARAGIALE, O. III 139. Eu am voit să-ți narez aci numai episoadele care au precedat revoluția de la iunie 1848, pe cît le-am putut cunoaște. GHICA, S. A. 165.

NARÁ vb. I. tr. (Liv.) A povesti, a istorisi. [P.i. -rez. / < lat. narrare, cf. fr. narrer].

NARÁ vb. tr. a povesti, a istorisi. (< fr. narrer, lat., it. narrare)

A NARÁ ~éz tranz. livr. A relata într-o succesiune logică și într-o formă anumită; a povesti; a istorisi. /<lat. narrare, fr. narrer

* naréz v. tr. (lat. narrare). Spun, povestesc, istorisesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

náră s. f., g.-d. art. nắrii; pl. nări

arată toate definițiile

Intrare: nară
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • na
  • nara
plural
  • nări
  • nările
genitiv-dativ singular
  • nări
  • nării
plural
  • nări
  • nărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nare
  • narea
plural
  • nări
  • nările
genitiv-dativ singular
  • nări
  • nării
plural
  • nări
  • nărilor
vocativ singular
plural
Intrare: Nară
Nară nume propriu
nume propriu (I3)
  • Nară
Intrare: nara
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nara
  • narare
  • narat
  • naratu‑
  • narând
  • narându‑
singular plural
  • narea
  • narați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • narez
(să)
  • narez
  • naram
  • narai
  • narasem
a II-a (tu)
  • narezi
(să)
  • narezi
  • narai
  • narași
  • naraseși
a III-a (el, ea)
  • narea
(să)
  • nareze
  • nara
  • nară
  • narase
plural I (noi)
  • narăm
(să)
  • narăm
  • naram
  • nararăm
  • naraserăm
  • narasem
a II-a (voi)
  • narați
(să)
  • narați
  • narați
  • nararăți
  • naraserăți
  • naraseți
a III-a (ei, ele)
  • narea
(să)
  • nareze
  • narau
  • nara
  • naraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nară nare

  • 1. Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale cavității nazale prin care respiră și miros oamenii și unele animale.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Șoimaru simți pătrunzîndu-i în nări mirosul iute al gunoiului. SADOVEANU, O. VII 144.
      surse: DLRLC
    • Cîinele o luă la goană, cu nările lărgite. C. PETRESCU, S. 37.
      surse: DLRLC
    • metaforic Locomotiva a intrat în gara supraîncărcată, împroșcînd pe nări fîșii de aburi. SAHIA, N. 51.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Cu nările (sau nara) în vânt = (despre oameni) cu capul ridicat, cu o ținută semeață.
      surse: DEX '09 DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune Plin de sine.
        surse: DEX '09 DLRLC sinonime: mândru trufaș
      • 1.1.2. (Despre cai) Cu gâtul întins, în goană mare.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Roibii cu nările-n vînt Vor trece-n sălbatec galop. COȘBUC, P. I 154.
          surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A se umfla în nări sau a-și umfla nările = a-și lua un aer semeț.
      surse: DEX '09
      • 1.2.1. prin extensiune A-și da importanță, a se îngâmfa.
        surse: DEX '09 DLRLC sinonime: făli îngâmfa 2 exemple
        exemple
        • Cel mai mare... Se rădică în scări, Se umflă în nări Și-și face ochii roată Peste oștirea toată. SEVASTOS, N. 110.
          surse: DLRLC
        • Și prostatecele nări Și le umflă orișicine în savante adunări Cînd de tine se vorbește. EMINESCU, O. I 134.
          surse: DLRLC
    • comentariu Plural și: nare.
      surse: DLRLC
  • 2. Piesă metalică în formă de tub amplasată pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care iese lanțul ancorei în afara bordului.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • [Bricul] Mircea, desfăcut din legăturile de la uscat, se mișcă încet, trăgîndu-și pe nară, c-un zăngănit fioros, lanțul ancorei. BART, S. M. 14.
      surse: DLRLC

etimologie:

nara

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Observați bine că narez numai faptele. CARAGIALE, O. III 139.
      surse: DLRLC
    • Eu am voit să-ți narez aci numai episoadele care au precedat revoluția de la iunie 1848, pe cît le-am putut cunoaște. GHICA, S. A. 165.
      surse: DLRLC

etimologie: