NARA, narez, vb. I. Tranz. A povesti, a istorisi. – Din lat., it. narrare, fr. narrer.

nara v [At: CALENDARIU (1794), 31/13 / Pzi: ~rez, (înv) nar / E: fr narrer, lat narrare] (Liv) A povesti.

*NARA (-rez) vb. tr. A povesti, a istorisi [lat.].

NARA, narez, vb. I. Tranz. (Livr.) A povesti, a istorisi. – Din lat. narrare, it. narrare, fr. narrer.

NARA, narez, vb. I. Tranz. (Livresc) A povesti, a istorisi. Observați bine că narez numai faptele. CARAGIALE, O. III 139. Eu am voit să-ți narez aci numai episoadele care au precedat revoluția de la iunie 1848, pe cît le-am putut cunoaște. GHICA, S. A. 165.

NARA vb. I. tr. (Liv.) A povesti, a istorisi. [P.i. -rez. / < lat. narrare, cf. fr. narrer].

NARA vb. tr. a povesti, a istorisi. (< fr. narrer, lat., it. narrare)

A NARA ~ez tranz. livr. A relata într-o succesiune logică și într-o formă anumită; a povesti; a istorisi. /<lat. narrare, fr. narrer

narà v. a povesti, a istorisi.

* naréz v. tr. (lat. narrare). Spun, povestesc, istorisesc.

nara (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. narez, 3 narează; conj. prez. 1 sg. să narez, 3 să nareze

nara (a ~) vb., ind. prez. 3 narează

nara vb., ind. prez. 1 sg. narez, 3 sg. și pl. narează

NARA, oraș în Japonia (Honshū), la 42 km E de Ǒsaka; 359,2 mii loc. (1995). Ind. constr. de mașini-unelte; electrotehnică, de prelucr. a lemnului, textilă și alim. Centru de producție artizanală. Centru turistic. Universitate (1949). Psrc (528 ha), cel mai mare din Japonia, cu peste 200 sanctuare și temple, pagode și mănăstiri budiste și șintoiste (Kōfukuji, Tōdaiji, Yakushiji), din perioada de maximă înflorire, a civilizației japoneze, denumită și perioada N. (710-784). Grădină botanică. Fostă capitală a Japoniei (710-784).

NᾹRA, canal în SE Pakistanului, amenajat în anii 1858-1859, pe cursul râului cu același nume (considerat un vechi braț al fl. Ind), la S de orașul Sukkur; lungime: 400 km. Folosit pentru irigarea a c. 600.000 ha de terenuri, printr-o rețea de canale secundare, ce depășesc 1.000 km lungime.

NARA vb. v. povesti.

NARA vb. a arăta, a expune, a istorisi, a înfățișa, a povesti, a prezenta, a relata, a spune, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.)

NARA vb. I. Tranz. (Livresc) A povesti, a istorisi. Îi nară începutul, urmele, progresurile și desnodemîntul aveniturii sale. calendariu (1794), 31/13. Părinții fabulă sau nară copiilor cîte știu. heliade, o. ii, 64, cf. i, 376. Noi vom nara numai din cîte credem că sîntem informați de ajuns. barițiu, p. a. ii, 36. Eu am voit să-ți narez aci numai episoadele cari au precedat revoluția de la iunie 1848. ghica, s. 165. Vă voi nara o istorie ciudată. eminescu, g. p. 2. Marele poet narează... cum întîlni spiritele marilor poeți antici. f. (1903), 2. Emile Zola în zeci de tomuri narează întîmplările unei familii subt al doilea imperiu. sadoveanu, e. 254. În cele mai multe din nuvelele sale, chiar în acele de tip realist, Delavrancea se reprezintă pe sine, narează împrejurări de-ale sale. vianu, a. p. 179, cf. id. m. 159, 219. Mult mai tîrziu, în 1845, Asachi va nara... faptele primei sale experiențe folclorice. ll i, 12. Știința istoriei nu se cade să fie numai o simplă „icoană a vremii trecute”, să nareze, așa cum s-au întîmplat, fenomenele istorice. s. c. șt. (iași), 1957, 251. Mironescu narează, în „Furtună veteranul”, execuția... unui luptător de la 1877. v. rom. martie 1957, 14. Nu se declanșează o emoție estetică atunci cînd numai narați o acțiune și nu potențați sufletește versurile. tribuna, 1962, nr. 266, 2/4. – prez. ind.: narez și (învechit) nar. – Din fr. narrer, lat. narrare.